Chivu, căpitanul tricolorilor, spune că vrea să-și încheie cariera la campioana Italiei, dar că încă mai are multe lucruri de făcut: „Vreau să joc, să câștig și să mă calific la turnee finale cu naționala". Care este momentul care te-a impresionat cel mai mult în 2010? În plan personal? Categoric, momentul în care am ținut-o în brațe prima dată pe Anastasia (n.r. - fetița cea mică a lui Chivu). Clipele acelea sunt unice. Fotbalistic vorbind, au fost mai multe momente speciale în 2010. Să le luăm pe rând... Începând cu accidentarea de pe 6 ianuarie, cu mesajele de încurajare primite de la colegi, președinte, antrenori, prieteni sau fani pe care nu-i cunoșteam și terminând cu trofeele pe care le-am câștigat. Singurele mele preocupări după accidentare erau să-mi revin, să pot să-mi țin copiii în brațe, copilul, de fapt, că Anastasia încă nu era venită pe lume. Dar totul a decurs normal, am văzut că lucrurile evoluează spre bine și că voi putea să mai joc fotbal. „La revenirea pentru inter mă simțeam ca la 16 ani"