Dacă nu mi-ar fi trecut toată presa mondială prin față, poate aș fi putut să comentez meciul naționalei noastre Dintr-un motiv care acum îmi scapă, am decis ca la acest turneu să mă ocup de adversare și să urmăresc jocurile lor, nu ale noastre. Inițial, m-am convins că e superb că, atunci când se joacă România - Franța, eu văd mult mai interesantul Italia - Olanda. Acum e o palidă consolare, dar e prea târziu. Așa că m-am trezit urmărind meciul nostru de la Zurich în centrul de presă de la... Berna. Asta e. Mi-am găsit un loc lângă una din nenumăratele „plășmi", pe care o ochisem cu o zi înainte că se dă meciul, nu televiziunea cu circuit închis care bagă și ea meciul, dar pe jumătate de ecran și fără comentariu. Vai, de câte ori n-am visat eu meci fără comentariu, dar de data asta am ales varianta „cu", pentru că oricum era în germană și nu pricepeam nimic. Tot ce am înțeles de la televiziunea elvețiană a fost că fac o emisiune înainte și după, cu publicul transformat în galeriile celor două echipe. Cum la România bag de seamă că nu s-a înghesuit nimeni, tribuna „noastră" era pe jumătate goală, iar încă un sfert erau în culorile Franței. Sau n-au avut tricouri destule. Fie, noi să fim sănătoși. Hai să vedem meciul.