E cel mai mare pianist care a ținut vreodată cu Rapid, dar nu ar interpreta niciodată binecunoscutul imn al giuleștenilor, pentru că nu îi place.
Lui Dan Grigore este greu să îi creionezi un portret în numai câteva cuvinte. Te impresionează teribil prin nenumăratele premii, diplome și distincții primite de-a lungul unei cariere muzicale extraordinare începute încă de când avea 3 ani, adică în urmă cu circa 64 de ani. Un geniu al pianului, recunoscut mai ales pe plan internațional în anii în care regimul ceaușist îl interzicea în România comunistă. Apreciat de Sergiu Celibidache, și-a câștigat dreptul de a cânta la pianul marelui Enescu, iar interpretările sale de excepție au smuls ropote de apaluze pe scenele marilor festivaluri. Unul din „viciile" celui care din 2000 este și membru al Consiliului
Dan Grigore:** „Mai bine un meci al Rapidului, decât un concert mediocru!”