Cupa Mondială a ajuns la cea de-a 19 ediție, iar de la Uruguay 1930, primul turneu final destinat echipelor naționale și până la Africa de Sud 2010 fotbalul etalat la World Cup a suferit modificări substanțiale.
Spaniolii de la Marca ne proprun o întoarcere în timp pentru a ne aminti de "perioada romantică" a "sportului rege" și pentru a ne prezenta modul în care a evoluat acest sport.
Până să se ajungă la clasicele sisteme de joc de astăzi, 4-4-2 sau 4-3-3, tehnicienii echipelor campioane mondiale au propus și câteva așezări "ciudate" dacă le raportăm la fotbalul modern, dar care la acea vreme și-au dovedit eficiența și au ajutat la câștigarea titlului suprem. Astfel, Uruguayul, prima campioană mondială, juca într-un sistem ultra-ofensiv cu doi fundași, trei mijlocași și cinci atacanți. Aceeași tactică a fost abordată și de Italia, patru ani mai târziu, pentru ca după cel de-al Război Mondial sistemele de joc să se schimbe în 1-4-2-3, postul de libero rezistând până la mijlocul anilor '90 sau într-o așezare ce urma să facă mai lină trecerea spre poziționărille din zilele noastre, 4-2-4, Brazilia 1958.
De la „perioada romantică” la temporizare și ultra-tacticizare! Cum a evoluat fotbalul!