Destiny a fost un joc polarizant, existând două mari categorii de public: cei cărora Destiny li s-a părut o pierdere de vreme, o experiență superficială fără o componentă narativă capabilă să o susțină, și cei care au iubit creația celor de la Bungie și care au jucat în mod constant, trecând peste aspectul repetitiv al jocului pentru a dobândi echipament din ce în ce mai bun. Trebuie să mărturisesc că mă aflu undeva la mijloc, trecând prin mai tot conținutul oferit de versiunea inițială a jocului, refuzând însă să revin pentru "grind-ul de zi cu zi".
Destiny The Taken King Review: aceeași Mărie, cu o pălărie mai scumpă