Coman a intrat aseară pe teren șchiopătând și a încercat să se încarce cu fiecare moment petrecut pe gazon. 2009-2010 s-a terminat pentru el odată cu ultimul fluier al partidei de ieri. Urmează o intervenție complicată, emoție, așteptare, rugăciuni. Și o întrebare: va mai putea juca vreodată? Portarul naționalei s-a temut și se teme că semifinala istorică de Cupă, Vaslui - Brașov, a fost ultimul meci al carierei. Ca un trapezist care știe că sfoara se poate rupe în orice moment. Ca un pacient care intră în sala de operație, conștient că ar putea fi ultima ușă pe care o închide. Teribil sentiment trebuie să fi fost! „Mă doare genunchiul și când dorm!" Cu toate acestea, ieri la prânz glumea: „De ce suntem la Iași? Păi cum, nu e finala?! Am anticipat un pic". Brașovul a evitat să se cazeze la Vaslui înaintea meciului cu echipa lui Porumboiu și a ales să stea în orașul care în 26 mai va găzdui finala Cupei României. Coman se relaxa înainte de meci. „Ești la plimbare?", întrebare de circumstanță: „Cum să fiu la plimbare? Mă doare piciorul și când mă întorc noaptea în pat. Stau la cafea acum". „Păi și?", „Păi diseară (n.r. - aseară) am fotbal", „Și joci?", „Nu știu dacă pot, dar intru. Dacă am noroc și nu dau pe mine, poate reușesc să îi ajut pe ai mei. După, plec în Germania să mă operez. Nu mai pot. Chiar nu mai pot..." Operație de menisc făcută în secret Totul a început astă-iarnă. Coman a plecat în secret să se opereze în Germania. Diagnosticul fusese teribil: ruptură de m