Din momentul în care arbitrul fluieră începutul, e mereu aceeași poveste: Dan Petrescu dându-se de ceasul morții pe bancă, echipa lui de roboței alergând după toate baloanele, chiar și după cele la care oricare fotbalist normal ar zice pas, și contraatacuri ce se declanșează din niște faze banale. Când adversarii atacă, stau grupați în terenul lor, pe două, trei, în fine, de câte rânduri e nevoie. Iar Piteștiul lui Ionuț Badea nu e chiar sclipitor în atac. Dar, printr-o defensivă care e definiția de manual a apărării supraaglomerate, nici n-ai cum să fii. Așa că Argeșul a recurs la mingi bubuite pe vârfuri, iar rezultatul a fost jalnic: două ocazii la care mingea a trecut la distanțe kilometrice de poartă. Și Urziceniul a folosit aceeași idee,