7 mai 1986! Momentul zero al fotbalului românesc. O generație de excepție condusă de pe bancă de Emeric Ienei câștiga Cupa Campionilor în fața Barcelonei și stabilea o performanță fără precedent în Europa de Est. La 26 de ani distanță, protagoniștii acelui mare meci s-au reunit la Cheile Grădiștei pentru un meci demonstrativ organizat de un suporter. Actualul club Steaua i-a uitat. Naționala artiștilor din România vs. Steaua ''86. Meciul vedetă al zilei pare dezechilibrat la prima vedere. Primii sunt tineri, în formă, în timp ce roș-albaștrii sunt trecuți bine de tot de prima tinerețe. Terenul de dimensiuni reduse al bazei turistice Cheile Grădiștei se umple cu vedete. Belodedici, Pițurcă, Balint, Bumbescu jonglează la încălzire cu mingea. Fotbalul nu se uită, chiar dacă ai 20-30 de kilograme mai mult decât acum 26 de ani. Sărbătoarea începe, nu înainte ca Lucian Bălan să-i facă o invitație de a veni pe bancă lui Valentin Ceaușescu. „Haideți să stați lângă singura echipă pe care ați iubit-o!". Fiul fostului dictator, discret ca de obicei, răspunde emoționat, dar în șoaptă. „Lucică, n-am iubit-o, o iubesc!". Imperialul Belo și ratangiul Pițurcă Pe teren nu se vede diferența de vârstă. Dimensiunile mici îi permit lui Bumbescu să compenseze prin plasament lipsa vitezei. „Tehnic e Bumbi ăsta", se aude de pe bancă după ce fostul fundaș îl ia pe sus cu minge cu tot pe artistul Adrian Enache. În fața apărării, Belodedici e impecabil. Cu un fizic uimitor pentru anii săi, Belo conduc