Matic driblează fin pe lângă Moți, se uită lung la poartă, trage, dar nu în fiecare zi e meciul cu Timișoara. Slavă Domnului ar spune rapidiștii! Și,dacă închizătorul care încearcă mereu să-l copieze pe Gattuso a deschis balul, era semnalul clar că trevbuie să ne așteptăm la ceva special de la meciul ăsta. Și a fost un 2-2 de poveste.
Andone nu știe să se apere. E o axiomă pe care s-a brevetat în Liga I încă din era Dinamo. Numai că nici el n-a avut pretența să fie vreun „Mourinho"la capitolul ăsta, așa că a ordonat ofensiva totală. Deschisă de Matic și continuată de valurile de atacuri venite pe fliera Spadacio-Lazăr. Din neant însă, Adrian Cristea inventează o pasă de adevărat „Prinț",iar Andrei Cristea,.cu un lob perfect, începea show-ul. Ando iese la margine,urlă la Grigorie și își împinge echipa în față. Decontul vine instant, d la Alexe, care avea de arătat că în microbuzul de la Cluj s-a mai discutat și despre „cum se trage corect cu latul", nu doar despre „cum să i-o plătim lui N Doye". Era 2-0 pentru Dinamo și până și plexiglasurile Giuleștiului tremurau de frustrare.
Dar plumbul refuză să se insstaleze în ghetele rapidiștilor. Cesinha își începe raidurile rușinoase pentru Molinero, centrează perfect, dar Grigorie se mai alege cu o porție seriosă de înjurături. Vine însă și ajutorul din „Ștefan cel Mare".Curcă scapă o minge a la Dolha, Ioniță trage, direcția nu e bună, dar apare „providențial" Kone, care pune umărul la spectacol cu un autogol via bara din dreap