Balint a riscat tot și n-a câștigat nimic. Sau aproape nimic, pentru că punctul nu l-a bucurat nici măcar pe el. Salvată cât de cât pe moment, Timișoara nu are deocamdată perspective. Cu pretenții la titlu, bănățenii nu puteau veni decât cu pretenții și la Ploiești. Că doar nu era să se-mpiedice de-un Otopeni. Balint a investit totul în ofensivă: 4-3-3 curajos, dar și curios. Cele două ocazii din start păreau a-i da dreptate. Ce s-a întâmplat însă după golul lui Caramarin a semănat cu prăbușirea bursei. Și era doar primul sfert de oră. Când Bucur nu mai are nicio ocazie, Karamyan sau Bădoi nu mai dau nicio centrare, e clar că ceva e putred. Să fie titularizarea lui Curtean pe stânga, care l-a mutat pe Karamyan de pe postul său nativ? Sau „exilarea" lui Bucur undeva în lateral, unde mai degrabă trebuie să dea pase de gol decât să fructifice? Pare stricată ordinea lucrurilor. Așa că la următoarea greșeală a apărării e deja 2-0. „Jocul nostru nu convinge, dar e practicat de atât timp, că e greu să-l schimbi. Arătăm de multe ori ca o echipă mediocră. E și vina mea, știu că sunt contestat, e de înțeles, trebuie să găsesc soluții", afirmă lucid Balint după meci. Dar și în timpul lui antrenorul vede punctele moarte: Curtean, inexistent, înlocuit la pauză. Apoi Bucur, schimbat cu Parks, care dă două goluri. Un pic de inspirație, un dram de noroc, dar atât! Din partea jucătorilor, nimic! Zero! Nada! Doar greșeli de curtea școlii, centrări aiurea, șuturi obosite. Roșianu își pune cap