Debutul României a produs emoție, dar și o stare de nerăbdare. Nu atât pentru staff-ul tehnic, suporteri, cât mai ales în sufletele tricolorelor. De altfel, partea emotivă a fost obstacolul major pentru România. După 51-17 cu Chile (sâmbătă), ieri naționala s-a chinuit 30 de minute cu Japonia, dar s-a impus clar la final: 37-28. În fața unor tribune goale, în care fondul sonor a fost întreținut doar de suporterii români, tricolorele au defilat în trei din cele patru reprize disputate până în prezent. Ca și mod de manifestare, naționala României a fost pe post de sperietoare pentru bietele jucătoare chiliene, dar a fost surprinsă în prima repriză de asiatice. Micuțele nipone au dat năvală în defensiva lui Radu Voina, depășită cu lejeritate, și au condus chiar și la trei goluri în prima repriză (7-4). Impunându-se în primul rând fizic, tricolorele au revenit însă până la pauză, când au terminat la egalitate. Ordine restabilită după pauză În meciul cu Chile, Radu Voina a avut grijă să dozeze efortul tuturor, astfel că fiecare a jucat aproape în mod proporțional între 26 și 35 de minute. Cu Japonia, în schimb, România s-a întrebuințat serios după pauză pentru a restabili ordinea. Defensiva, betonată cu Vădineanu, a fost ceva mai exactă, fazele au fost mai bine lucrate în atac, iar lucrurile au căpătat cursul firesc. Tricolorele s-au desprins treptat, astfel că la final s-au impus cu 37-28. După două zile, România a acumulat maximum de puncte, dar greul abia de azi începe.