Sub un soare dogoritor, la marginea Ferentariului, Steaua și Dinamo se întâlneau din nou pentru supremație. Actorii principali: grupele de juniori născuți în 1996. Miza: stabilirea celei mai bune echipe din București. Dacă în urmă cu câteva săptămâni, în Ghencea, avea loc un meci caracterizat de mulți ca fiind unul dintre cele mai slabe din istoria derby-urilor, pe stadionul Comprest, puștii de doar 12 ani din Ghencea, respectiv „Ștefan cel Mare" dădeau recital. Sub strigătele de încurajare ale părinților, micii fotbaliști îmblânzeau mingea cu o naturalețe debordantă. Nici nu apucaseră „câinii mici" să-și studieze atent adversarul că deja era 1-0. În tribună începeau pariurile: „Vă dăm de la trei în sus", „Ați venit degeaba", spuneau părinții micilor steliști. De partea cealaltă, suporterii roș-albilor strângeau din dinți și se limitau strict la indicațiile date propriilor odrasle: „Așa, Mihai, ia-i fața!", „Dă-i drumul la pasă!", „Driblează-l acolo!". Motivați parcă de indicațiile tribunei, dinamoviștii s-au năpustit în atac. Pe contraatac, însă, steliștii se jucau cu ocaziile. Sup