"Mă mișc greu, cu cârja, dar muzeul este peste stradă. Puteam să traversez, ajungeam eu până acolo. Rugam pe cineva să mă ducă. În fiecare zi cobor să-mi cumpăr ziarele, așa aș fi putut să merg și la inaugurare. Dar nu a sunat nimeni, nici acum, nici după ce am donat fanionul. Repet, a fost plăcerea mea, darul meu, bucuria mea să dau acest fanion, dar la fel de bucuros aș fi fost să primesc o invitație. O invitație ar fi fost o invitație. Așa... M-au uitat, nu făcut niciun gest".