Emanuel Gyenes (26 de ani) este cel mai bun produs al motorsportului românesc. Câștigătorul Dakar-ului la clasa Maraton (concurenții nu au voie să schimbe motorul de-a lungul celor 9.500 km) și ocupant al locului 18 la general, Mani este un tip obișnuit și extrem de modest. Vorbește zâmbind despre cum a „strunit" motorul de 200 kg în dunele din Atacama, despre cât de repede poate remedia o defecțiune la motor, dar și despre cum l-a „călit" viața de șofer în România. Pilotul Vectra Racing a fost ieri oaspete în redacția ProSport. Sătmăreanul a venit cu cele două trofee cucerite la Dakar, cu o mulțime de întâmplări și povești, punctând și câteva amănunte inedite. ∞MOTOARE: „Am unul de enduro, KTM 300, și unul de trial, GAS Gas. Am avut un Touring, dar l-am dat". ∞CU MOTORUL PRIN ORAȘ: „Nu am simțit nevoia să mă dau pe străzi. Nu mi se pare ciudat faptul că, dacă merg cu motorul în competiții, nu mă dau și pe stradă. Pur și simplu nu sunt fan al mersului cu motorul prin oraș". ∞MOTOCICLIȘTII TERIBILIȘTI: „Nu pot să zic cu siguranță că nu aș merge cu viteză sau pe o roată ori să fac «ghidușii», dar în cursele de enduro pe care le fac îmi satisfac astfel toată dorința de andrenalină. Făcând asta acolo, nu mai simt nevoia să arăt ce știu sau cât de tare sunt". ∞HAYABUSA (n.r. motor de viteză mare, care poate atinge peste 300 km/h): „Dacă aș avea ocazia, m-aș da o tură cu ea ca să văd cum e. Nu mi-aș cumpăra un motor de viteză, dacă ar fi să îmi iau ceva, ar fi de teren, dar