Gândiți-vă cât de greu e să pășiți pe plajă după ce v-ați zgâriat într-o scoică. Sau cât de teribil v-a fost în copilărie când un cui tăios v-a străpuns talpa moale a „Drăgășaniului"! Groaznic, nu? Parcă și amintirea acelor accidente vă face să tresăriți! Ați deschis probabil pagina și v-au sărit în ochi pozele? Citiți următoarele rânduri și veți simți o bucățică din suferința Lidiei Șimon. Cursa de maraton din cadrul Europenelor poate fi pusă în vitrina afectivă a supercampioanei de 37 de ani alături de argintul olimpic de acum zece ani sau de aurul mondial din 2001. Nu prin prisma clasării (loc 12 - 2h36:52), ci datorită modului în care miniona fondistă a ales să lupte cu ea însăși pentru a încheia cei 42,195 km. Asemenea unei gladiatoare însângerate și hăituite de inamicii ce i-au luat urma, ea a păstrat în câmpul vizual doar propria-i cazemată, finișul izbăvitor! Prețul? Sfâșietor! O suferință apocaliptică...