A fost printre cei mai mari fotbaliști ai României. Unii spun, cu argumente, că a fost chiar cel mai mare. Și-a început cariera la națională la 17 ani, iar la echipa de club, la 16. Și-a încheiat-o în plină glorie, la nici 28 de ani, din cauza unei accidentări la tendon. Lui Ilie Balaci i se spune „Minunea blondă", dar el nu se agață de apelativ. Spune, însă, simplu, că „Universitatea Craiova s-a născut și a murit o dată cu mine". 1972-1985, 13 ani în care Bănia a gustat din hrana zeilor, nectarul victoriei, servită de, poate, cea mai bună echipă de club care a existat în țara noastră. De trei ori titlul, de patru ori Cupa României, într-o perioadă în care Dinamo și Steaua călcau pe cadavre pentru a-și atinge scopurile. Șapte trofee cucerite și altele vândute pe bani grei, după cum recunoaște Ilie Balaci, într-un interviu zguduitor, în care explică lucruri pe care presa vremii nu a avut voie să le spună, iar cea de azi le evită dintr-o pudoare prost înțeleasă.