Discuție cu Ion Crăciunescu despre arbitrajul românesc la finele unuia dintre cele mai agitate tururi de campionat din ultimii ani. Locul întâlnirii, apartamentul fostului ecuson FIFA, situat într-o zonă bine cotată a Bucureștiului. „Tocmai am venit de la un meci de tenis", spune actualul comentator de la Digi Sport, încercând să explice prezența câtorva tricouri puse la uscat chiar în sufragerie. Pe masă, un brăduț de 30 de centimetri, ornamentat cu gust, și un joc de șah. Vă place șahul? Sunt înnebunit după șah. Este singurul sport pentru care aș renunța la un meci de fotbal. Când eram puști, ne strângeam într-un părculeț la Râmnicu Vâlcea și jucam șah până întârziam la antrenamente. Jucam însă numai partide blitz și cred că mi-a prins bine mai târziu. V-a ajutat să judecați fazele cât mai rapid? Da, este un exercițiu excepțional pentru arbitri și l-aș recomanda și jucătorilor de fotbal. Blitzul dezvoltă o gândire rapidă, spontană. La noi, la arbitri, asta e esența, spontaneitatea. Arbitrul ia decizii în fracțiuni de secundă, iar analiștii le disecă la tv cu încetinitorul, din diverse unghiuri, timp de o jumătate de oră. Uneori fără un verdict clar. E corect? Sunt lucruri pe care trebuie să le vadă un ochi avizat, iar arbitrul trebuie să fie un om avizat pentru activitatea aceasta, pentru că, dacă nu are aptitudini și nu are ucenicia făcută în timp, e foarte greu să ajungă la un nivel înalt. Există o serie întreagă de judecăț