Suplu, cu un sacou tăiat pe corp, pantaloni strâmți și pantofi Paciotti, Giancarlo Antognoni (foto, în dreapta) e un nume care vibrează italienește din fiecare literă. Icoana Fiorentinei, campion mondial cu trupa lui Enzo Bearzot acum 28 de ani! Omul din mediana magică Orialli - Tardelli - Antognoni - Graziani, linia care l-a făcut mare pe golgheterul Paolo Rossi.
Prezent la evenimentul Golden Foot din Monte Carlo, Antognoni acordă interviuri oricărui doritor. Zâmbește, nu driblează niciun reporter, se lasă orbit de fiecare bliț și tresare când o domnișoară reporter îl trage discret de mânecă. Așteptăm la coadă, cum așteptau probabil pe „23 August" românii să-l vadă pe gazon la incredibilul 1-0 din 1983. Antognoni a încărunțit, fostul stadion e pe punctul de a se (re)naște, dar un actor de-atunci a rămas neschimbat.
Despre Boloni
„L-am văzut pe Bölöni (n.r. - marcatorul de-atunci), e neschimbat. Unde mai e? Antrenează? Mare fotbalist!", legăm pasele cu cel care în prezent se ocupă de destinele naționalelor de tineret ale Italiei. Imediat aflăm că Giancarlo nu-i străin de fotbalul românesc. „Giovani și Victor sunt prietenii mei și vorbim mereu. Au făcut niște transferuri mari pentru România!", accentuează italianul. Inevitabil mingea ajunge la Florența, pentru că Antognoni e considerat poate mai mare decât Roberto Baggio într-un top al celor mai iubiți jucători din istoria clubului.
Despre Mutu
Și cum Fiorentina e sinonimă cu Mutu, atacăm subiectul. „Unde e Mutu? La rest
Ironii pentru „Briliant”: **”Unde e Mutu? La restaurant?”