14 fete, frumoase și semețe, ne învață ce înseamnă pasiunea. Sunt campioanele de la Vâlcea, care zboară spre finala Ligii Campionilor, o premieră absolută pentru sportul românesc în ultimii 20 de ani, după 24-20 cu Györ. Odată cu ele plutim și noi, trăim la cote alarmante și ne mândrim că suntem români. Sala se cutremură cu două ore înainte de start, când echipa nici nu plecase încă de la hotel. Posibilitatea ca Oltchim să joace în premieră o finală de Champions League a transformat Vâlcea într-o adevărată nebunie. Totul începe de la 0-0. Egalul de la Györ (scor 25-25) din manșa tur a redus semifinala practic la un singur meci. Elevele lui Radu Voina pășesc apăsat în teren. Știu că pe umerii lor sunt speranțele a peste de 20 de milioane de români. Semifinala depășește cu mult granițele unei simple partide de handbal, s-a transformat în ultimele zile într-un meci cu adevărat național. Campioana Ungariei, mânată de Görbicz, mult mai proaspătă din punct de vedere fizic decât acum o săptămână, intră cu sânge rece și încearcă să pună stăpânire în joc de la debut. Sala „Traian" este însă greu de redus la tăcere, chiar dacă pe tabelă este înscris 0-2. Apărarea, precum Carpații Apărarea Oltchimului se așază ca la carte, Beșe, Luca, ajutate și de Neagu, sunt precum Carpații, iar Györ începe să sufere. De fapt, defensiva restabilește rapid ordinea, prilej pentru Oltchim să finalizeze prin acțiuni scurte, cu precădere pe contraatac. Doar Palinger mai reușește să stăvilească iureșul v