Pe semicerc cu siguranță că nu ți-ai dori să o întâlnești. Are brațe de fier și rade totul în stânga și în dreapta atunci când trebuie să stingă orice foc în defensiva pe care o conduce de cele mai multe ori magistral. Vali Beșe, „călită" la Zalău de „vulcanicul" Tadici, este o cu totul altă persoană în afara terenului. De fapt, diferența este „ca de la cer la pământ", după cum se autocaracterizează. Pare emotivă, este un personaj de o modestie rară și cu foarte mult bun-simț. Vali Beșe răspunde lejer mai la toate întrebările, semn că nimic nu o mai poate pune în dificultate după ce viața a fost destul de aspră cu ea. Povestea celei mai bune apărătoare din țară și între cele mai bune șase din lume, după cum a clasificat-o Gheorghe Tadici, are culoare. S-a născut într-o familie obișnuită, n-a avut o copilărie tocmai roz, a văzut moartea cu ochii și a căpătat în timp un psihic de campioană. Totul începe în Bistrița, pe 16 decembrie 1979. La handbal? „Am ajuns în urma unui anunț în ziar. Terminasem clasa a IV-a, iar tata s-a gândit să mă înscrie la liceul sportiv din Bistrița. Am ajuns într-o clasă cu profil volei și handbal. M-am hotărât repede însă ce vreau să fac, asta și pentru că antrenorul Dumitru Gâvan a știut să mă atragă spre handbal. Ba cu un echipament, cu adidași, cu ciocolată. Acesta este începutul meu", sunt primii pași ai Valeriei pe calea marilor performanțe. Debut la 14 ani în Liga Națională La vârsta la care copiii se bucură de primul buletin, centrul formaț