Fostul mare fotbalist povestește, fără menajamente, calvarul pe care l-a îndurat departe de țară. De la șofer până la om de închiriat, Liță Dumitru a fost dispus să le facă pe toate, pentru a-i oferi fetei sale un trai mai bun. Regretă acum decizia luată și recunoaște că s-a pripit: „Afară nu umblă câinii cu covrigi în coadă, asta să știe toți cei care au vreun gând să plece din România". Liță Dumitru nu mănâncă la restaurante de lux, ci la fast-food. S-a întors de curând din Germania și îl găsim la o masă, în mall, alături de două persoane cu vreo 30 de ani mai puțin decât el: „Sunt ca și copiii mei. Le-am lăsat lor casa mea din Chiajna, să locuiască în ea cât timp sunt plecat. N-am vrut să mă întorc și să mă trezesc, Doamne ferește!, cu vreo «bucurie»". Aruncă tava cu resturile de mâncare la cel mai apropiat coș și începe să vorbească despre ultima jumătate de an petrecută departe de țară. "Am fost ultimul om acolo!", e concluzia tristă la care ajunge, chiar dacă se observă în glasul său că nu vrea să dramatizeze. „Înainte să plec l-am întrebat pe prietenul ăsta al meu dacă e sigur locul de muncă. Că am copil, am nevastă de întreținut. «Bă, ești nebun?! Nici nu se pune problema», mi-a zis. M-am mutat aproape de el, ca să nu arunc banii pe benzină, în Batzingen, și când am început serviciul, mi-a zis că patru săptămâni trebuie să stau în probe. Păi, cum probe, fratele meu, că eu am lucrat cu tine trei ani!?", explică Liță gesticulând. „Cică așa sunt condițiile în Germania"