Același covor alb-bej în culori pastelat-arămii. Același stadion arhiplin, același spectacol. De data asta mult mai multă lumină și culoare. Când au trecut 31 de zile? Parcă ieri era festivitatea deschiderii cu 32 de steaguri înșirate, învârtite de „cartonagii" ce îi făceau invidioși până și pe nord-coreeni: „Oare cine va câștiga?". Aseară, într-un stadion cu lumina stinsă, laserele și imaginile de pe gazonul devenit pentru ceva mai mult de jumătate de oră un imens ecran au încântat mai mult ca oricând, cu doar două drapele rămase: licărul roșu-alb-albastru al „Portocalei Mecanice" și roș-galbenul „Furiei Roja" . A fost Shakira, au fost care și elefanți alegorici, au băzdat cerul avioane, iar momentul culminant a fost reprezentat de apariția în carne și oase a divinizatului Nelson Mandela. A fost clipa în care stadionul a explodat mai ceva ca la orice gol. „Madiba, Madiba" (n.r. - supranumele lui Mandela), s-a scandat din zeci de mii de piepturi atunci când mașinuța cu liderul sud-african a înconjurat arena.