19 august 2008 este data de tristă amintire pentru naționala feminină. Ziua în care Ungaria ne-a bătut în sferturile de finală la Beijing, deși visam la medalie. Pe 3 decembrie, destinul i-a oferit României șansa revanșei, chiar dacă lotul a suferit modificări importante față de JO. De fapt, un meci cu Ungaria înseamnă mai mult decât o întâlnire, fie ea și de turneu final, adică orgolii nemăsurate, emoții. Tribunele aproape goale din „Boris Trajkovski" nu știrbesc cu nimic din această rivalitate. La încălzire vedem o echipă extrem de motivată a României, emoțiile fiind mai mari pe margine, în tribune. Printre cele „14" eroine ale României este și pivotul Oana Manea, absentă de la antrenamente cu o zi înainte, astfel că nutrim speranțe. Începutul de joc este însă șocant, în comparație cu evoluțiile din ultima vreme. Naționala țării noastre este magnifică, forța fiind imprimată de Luminița Huțupan Dinu, care face minuni în poartă. Șase parade consecutive în primele cinci minute dau elan tricolorelor care preiau inițiativa.