Rednic intră încruntat pe terenul din Ploiești. Stadionul cenușiu, strecurat inestetic printre blocurile de la periferia orașului, îi e acum casă. În urmă, Lucescu junior râde. Nu de el. Oricum, poanta nu mai are farmecul de acum trei ani, când Răzvan pleca din Ștefan cel Mare cu tot cu titlul dinamoviștilor. În locul ăsta ciudat pe care unii încă insistă să-l numească stadion, au venit și vreo 500 de băieți care s-au găsit, cu tobele și cântecele lor, să tulbure liniștea localnicilor. Cântă despre Rapidul lor iubit. Un Rapid care întâi te plictisește, apoi te adoarme. Pretențioșii ar numi-o cea mai tacticizată echipă de la noi. Mâncătorii de semințe care sterg scaunele cu paginile ziarelor vor însă ceva fotbal. Băjenaru - jucător care s-a schimbat de câteva ori în vestiarul din Ghencea - încearcă poarta (6). Nimic. Curge prea multă transpirație la mijlocul terenul
Mister eficiență!** Astra – Rapid 0-1: Grigore deschide drumul spre titlu cu un eurogol