Lumea a treia a lui Lucescu se aplică perfect pentru mine ca jurnalist la acest Mondial. Nereprezentând o țară calificată, am același statut ca un ziarist din Uzbekistan. Ba nu, mint. Până și uzbecii au ceva la acest turneu final: un arbitru. La ce mă refer, mai exact? Departamentul media al FIFA repartizează tichetele de meci ziariștilor pe mai multe criterii: 1. vin din țara uneia dintre combatantele la meciul x, 2. reprezintă o instituție media a uneia dintre reprezentativele implicate în grupa respectivă, 3. echipa lor națională participă la turneul final. Apoi e restul lumii. Cam frustrant. Ideea e că doar acreditarea nu îți garantează ca reprezentant media accesul în stadion, așa că în ziua meciurilor norocoșii formează cozi în centrele de presă pentru a-și ridica biletele. Musafir în sectorul FIFA Cert e că la Argentina - Nigeria nu am fost pe listă. Cererea a fost prea mare, așa că nu am primit tichet. Am plecat de la hotelul meu înțesat de nigerieni resemnat cumva că voi urmări partida din centrul de presă. Pers­pectiva de a nu-l vedea pe Messi pe viu îmi producea o frustrare, sincer să fiu, și, conducând, mă gândeam cum să fac să intru pe „Ellis Park". Aveam nevoie de o „minune", și acea „minune" s-a produs. Cumva am ajuns în stadion - promit să povestesc la sfârșitul Mondialului cum. Și nu oriunde, ci într-una dintre lojele FIFA. Experimentam așadar la Mondialul african statutul de invitat special. Bine și a