„Mă bucur că sunt aici. Și în primul rând mă bucur că e mai cald decât în Germania", își începe fotbalistul Herthei primul discurs în fața presei române. Pare ușor stânjenit de afluența de reprezentanți ai mass-media și de accentul de neamț care se simte, dar nu deranjează. „Nu mi-am primit încă pașaportul, dar eu mă simt român de multă vreme. Jurământul a fost însă ceva special. Am avut emoții mari de tot când eram cu mâna pe Biblie", povestește Nicu. În jurul său s-au strâns deja o grămadă de fețe zâmbitoare. „E Max Nicu, băiatul ăla din Germania care a venit la naționala noastră", explică un bărbat, agasat de insistența soției care nu înțelegea de unde până unde atâta simpatie pentru un necunoscut. Dar cum să privești altfel un om născut și crescut în Germania, care alege să joace pentru România? Max însă ține să ne readucă cu picioarele pe pământ: „Știu că așteptările sunt mari de la mine, că situația e grea, dar eu nu sunt un salvator, să nu credeți asta. Dacă o să intru pe teren, o să fac tot ce pot, asta vă promit. Nu vă așteptați însă la cine știe ce minuni din partea mea". Daniel Prodan îl ia în primire îngrijorat: „Cum a fost zborul? Ești bine? Glezna e bine?". Nicu se uită la locul lovit în meciul cu Stuttgart-ul lui Marica și îl asigură pe oficialul FRF că totul e ok și dispare apoi în direcția Mogoșoaia. Proba de simpatie a trecut-o cu brio. Cea de foc va fi însă sâmbătă, la Constanța. Numai că prezența lui pe teren e în pericol!