Nu mai sunt multe ore până la meci. Meciul despre care vorbim noi toți de trei zile încoace. Vineri noaptea am fost triști, fără cuvinte. Dar nu fără speranță. Iar acum ne pregătim de luptă: călcăm tricoul, împachetăm steagul, pregătim fularul. Și, cel mai important, ne recăpătăm glasul. Și vă spunem din inimă câteva lucruri așa cum le simțim.
O scrisoare deschisă! Către nea Piți și băieții, înainte de România – Grecia: credem, învingem!