De mult timp, în România nu s-a mai văzut o asemenea revărsare de lacrimi cum s-a întâmplat pe traseul urmat de convoiul ce-l aducea pe Marian Cozma înapoi la casa natală din Tei-Toboc.
„Vino acasă mai repede, mamă!" era îndemnul disperat al Mariei Cozma, care stătea sprijinită de poarta curții ce străjuiește Lacul Plumbuita, în timp ce trupul neînsuflețit al fiului Marian se apropia, transportat de o mașină mortuară, de căminul copilăriei.