Duminică seara. la Dinamo - Craiova, Augustus Constantin a parodiat fără să își dea seama cel mai nou și cel mai premiat film românesc. „Eu când nu vreau să fluier, nu fluier", a fost varianta centralului vâlcean la faza la care trebuia să acorde un penalty clar pentru Craiova. La mii de kilometri distanță, regizorul reșițean Florin Șerban câștigase, în urmă cu o seară, cu „Eu când vreau să fluier, fluier", Marele Premiu al Juriului și premiul „Alfred Bauer" la „Berlinală". Două evenimente ce au dominat lumea culturală și pe cea sportivă la sfârșit de februarie. Aparent fără legătură între ele, deși în tinerețe Florin Șerban, ajuns acum la 35 de ani, a fost fan al Universității Craiova. „Acum nu îmi mai place fotbalul", a spus regizorul, afișând o răceală nedisimulată pentru un domeniu de activitate care, în viziunea lui, captează prea multe energii, prea multe investiții și pe seama căruia se face prea mult tam-tam. Mesajul lui Șerban e clar și aruncă mănușa spre lumea hipermediatizată a sportului: „Adevărații ambasadori ai României acum suntem noi, cineaștii". Domnule Șerban, mai suportați o convorbire de două minute pe teme de sport? Dumneavoastră fluierați când vreți și câștigați premii internaționale, dar în România arbitrii nu fluieră când trebuie și fotbalul pierde. Nu m-ați nimerit cu arbitrii și cu fotbalul. Sunt rupt de realitatea fotbalistică din România. Dacă mă întrebați dacă s-a retras Hagi, trebuie să stau câteva momente să mă gândesc înainte de a vă da răspu