Radu Voina a intrat în istoria handbalului românesc. După calificarea în dauna Györului, antrenorul Oltchimului este primul care reușește să joace o finală de Champions League atât la feminin, cât și la masculin (n.r. - cu Steaua în 1989, pierdută cu SKA Minsk). Știați că ați intrat în istoria handbalului românesc? Este mai puțin important acest aspect. Meritele calificării sunt exclusiv ale fetelor, eu sunt un simplu trecător pe la Vâlcea. Cu cine se lucrează mai greu, cu fetele sau cu băieții? Este foarte greu și într-o parte, și în alta. Satisfacțiile sunt însă parcă mai mari la feminin. Fetele sunt cu ifosele de rigoare, dar mai conștiincioase și mai devotate. Când a fost mai greu să ajungeți în finala Champions League, în '89 sau acum? În '89 era un alt sistem de desfășurare, nu erau grupe, pe traseu am întâlnit și echipe mai slab cotate, și echipe mai puternice. Cred că mult mai dificil a fost acum. Ca să ajungem în finală a trebuit să disputăm 14 meciuri, toate dueluri de foc, cu adversari unul și unul. Dar presiunea de atunci se compară cu cea de azi? Și în '89 se cereau rezultate, dar la Vâlcea se trăiește totul la intensitate maximă. Satisfacțiile, dezamăgirile, presiunea, toate sunt enorme. Având în vedere presiunea la care ați fost supuși înainte de semifinale, mai faceți față unui asalt înainte de finală? Presiunea rămâne oricum, chiar dacă n