Cristi Chivu a făcut primii pași în fotbal la 8 ani, pe un teren din Govândari, cartierul în care locuia. După două decenii de muncă, reșițeanul a cucerit Europa cu Inter. La două zile după izbânda de la Madrid, blocul de zece etaje în care a copilărit fotbalistul nu te trimite cu gândul nici la milioanele de euro din Ligă, nici la Il Scudetto. Ploaia face că atmosfera să fie și mai sumbră, iar un singur copil stă în casa scării și așteaptă să iasă soarele. Zice că nu s-a uitat la meci și nici nu știa că în același bloc a locuit actualul fundaș al lui Inter Milano! Ne îndreptăm spre școala generală, unde a bătut mingea pentru prima oară Chivu, aflată în același cartier, iar ploaia se mai domolește. În curtea școlii s-a adunat o ceată de copii. Toți spun că s-au uitat sâmbătă la meci. I-am întrebat dacă au ținut cu Inter și toți au răspuns că da, mai puțin unul dintre ei. „Idolul meu este Robben", strigă micuțul și automat își ia o palmă peste ceafă. „Vrem să ajungem și noi fotbaliști, cum e Chivu", spun toți, dar deocamdată nu au o minge de fotbal. Într-un târziu, apare alt puști cu o minge de baschet - soluție de compromis. Sunt nevoiți să sară gardul ca să încingă o partidă de baschet, printre bălți, lângă terenul sintetic care există datorită donației făcute de Chivu. "Era mic, dar n-avea frică" Îi facem o vizită lui Ion Copăcean, primul antrenor al lui Cristi. „L-am descoperit în 1988, la o selecție a școlilor generale. Era mic și slăbuț, dar foarte tehnic, și nu era de