Nașul soarbe ultimele picături din ceșcuța cu cafea și dă un telefon: „E aproape 1.00. Nu mai vin, n-are rost". Se întoarce către cei trei ziariști alături de care stă la masă, în picioare: „Era vorba să merg undeva, să urmăresc tragerea la sorți a cupelor europene, dar m-am lungit aici". Suntem în holul etajului 21 de la Hotelul Intercontinental, iar cei trei interlocutori, alături de Didi Prodan, sunt unicii martori ai punctului terminus din călătoria lui Mircea Sandu prin fotbalul românesc. 50 de ani cu totul, din care ultimii 24 - de domnie neîntreruptă și autocratică în fruntea FRF.
Sindromul Ceaușescu. Căderea lui Mircea Sandu, ultimele momente