I-am văzut aproape două săptămâni pe olandezi. Pe străzi, la antrenamente, la conferințe și ambele meciuri. În jurnalul meu nu e loc de tactică și alte cele, așa că scriu ce nu e loc în paginile de tactică și alte cele. În hotelul Olandei probabil n-am să pătrund după ce am pierdut și tombola organizată pentru ziariști, având premiu două nopți la Beau Rivage. Suporterii vin însă zi de zi, rând pe rând, șușotesc câteva minute, după care pleacă. Să deranjeze echipa nu poate nimeni, nici să vrea, domeniul e prea mare. La ultima conferință de presă, recunosc, m-am pripit. Înainte de meciul cu Franța l-am întrebat pe Van Basten dacă va folosi rezervele cu România în cazul în care e deja calificat. Acum îmi dau seama că e ridicolă problema. Păi și dacă folosește rezervele, ce? În primul rând, care rezerve? Robben și Van Persie? Vai, ce bine ar fi să intre ei, nu Kuyt și Sneijder... Nici de glumă nu e bună. Pe de altă parte, olandezii s-au înghesuit care mai de care după meciul cu Franța să promită că vor bate și România. Nu că n-au cu noi o înțelegere, dar parcă au cu ei! Mai era un pic și așteptau valiza italo-franceză în vestiar. Doar că, în ultima vreme, situația a stat taman pe dos. Și, dintr-un motiv care îmi scapă, ei exclud posibilitatea ca - nu neapărat conștient! - să nu poată să se ridice la același nivel, fiind oricum calificați, ba și de pe primul loc. Bine, și Domenech a spus că e optimist, dar ce spune „clovnul" - licența nu-mi aparține, deci nici eventuala calomnie - de multă vreme nu prea mai e relevant nici pentru francezi. Dacă se cred deja învingători, avem o șansă reală să-i „păcălim".