Bântuit de amintiri, Lăcătuș a jucat prima repriză pe cartea contraatacului. Cu Rădoi introdus "cu forța" în primul 11, Steaua a început curajos partida. Italienii, încurcați în pase, mai ceva ca macaroanele, s-au bazat pe faptul că Mutu știa pe de rost toate "mutările" lui Rădoi, Ghionea și Goian, dar n-a fost să fie. Molipsit de orgoliul "Briliantului", Gilardino intră rapid în joc și îi joacă pe degete pe steliști, apropiindu-se o dată pe minut de poarta lui Zapata. Tifossii din tribune oftează, dar ocaziile se împart parcă egal atunci când Semedo scapă singur pe partea stângă dar îl ocolește cu pasa pe Dayro aflat în careu. Tot "Pantera" a fost la capătul șutului trecut milimetric de poarta lui Frey doar câteva minute mai târziu. Fioretina gâfâie, dar Bănel aleargă....îl chinuie pe Semedo cu pase lungi, dar steliștii se invită reciproc la șuturi pe poartă, iar Frey stă liniștit. Se joacă pe contre, dar italienii par să se teamă de români mai mult decât o știam de la știri. Lovin e altruist și îl trimite pe Semedo singur cu portarul (30), dar ex-ceferistul vede negru în fața ochilor și ratează cea mai mare ocazie a primei reprize. Finalul reprizei are în prim-plan tot români, Mutu și Goian sunt actorii ultimei ratări la poarta lui Zapata, care-l disperă pe "Brilinat", dar îi liniștește pe apărătorii steliști