Dacă Euro 2008 s-ar juca pe șosea, noi am fi sigur campioni, pentru că toți adversarii și-ar rupe picioarele Nu e prima dată când merg cu mașina pe acest traseu. Dar e prima când plec convins că România și-a câștigat pe bune dreptul de a fi în Europa. Au trecut doar câțiva kilometri și deja îmi dau seama că am greșit. Era vorba de Euro, nu de Europa. Băieții ăia care aleargă de nebuni după o minge sunt (cel puțin) egalii vecinilor de la vest. Pentru că dacă era vorba de toată țara, nu făceam mai bine de-o oră ca să ieșim din oraș. Am mai făcut doar vreo sută de kilometri, conceptul de autostradă e deja vis. Ceva mai târziu - nu mult - și conceptul de drum e amintire! Suntem de zeci de minute pe griblură. Eventual aș putea să-mi închipui că e macadam, iar eu sunt pilot de raliuri, dar mașina e a redacției și oricum nu sunt sigur că rezistă. În fine, nici n-am ieșit din țară, a trecut o treime din drum, dar parcă am făcut ocolul Pământului! Iar în curând trecem pe altă planetă! Pesemne că ungurii ar fi adus autostrada până la granița cu România - așa cum au făcut cu Serbia -, dar n-aveau cu ce să o unească și s-au oprit la ultimul oraș mare al lor în drum spre noi, Szeged. Restul e poveste! „Drumurile" din România au devenit subiect de bancuri în mașină. „Auzi, dar dacă austriecii ar adormi vreo 300 de ani crezi că i-am ajunge?" Răspunsul e simplu: „Nu! Eventual s-ar trezi că nu mai au nici ei nimic". De peisaje nu pot să-mi dau seama dacă sunt mai frumoase ca la noi, pentru că pe acea porțiune eram preocupat să nu cădem, cu mașină cu tot, în vreun crater.