Imediat după ce a împlinit 18 ani, Cerasela Pătrașcu a renunțat la gimnastică și a rămas la Deva pentru a-și termina liceul. Povestea Ceraselei nu este despre aur, despre medaliile și podiumurile adunate de-a lungul celor 11 ani și 8 luni cât a făcut gimnastică, ci este o poveste despre un vis frânt, despre lupta unei gimnaste talentate de a reveni la vârf după o accidentare gravă, de a câștiga, după doi ani, lupta cu ea însăși și apoi de a pune punctul final. O retragere pe care puțini au înțeles-o, cu atât mai mult cu cât ea a ajutat echipa la Mondialele din 2010 la trei aparate: bârnă, sărituri și paralele. La primele ore ale dimineții, orașul Deva se pierde sub ceața groasă care se întinde până departe în zare. Primele raze timide ale soarelui de ianuarie dezgolesc, din loc în loc, acoperișuri de țiglă roșie care se aliniază cuminți, mângâiate de fumurile subțiri ce ies din hornuri. De aici, de sus, de la vechea Cetate, totul pare mai mic și mai ordonat, de parcă fiecare lucru și-a găsit perfect rostul într-o lume abia trezită, într-o zi de duminică. „Acolo este căminul nostru cu sala de gimnastică, unde se vede turla aceea e centrul și cam asta e tot ce putem vedea acum", își ia în serios rolul de gazdă Cerasela Pătrașcu.