Tare ciudată e echipa asta, Rapid. Giuleștenii fac ce fac și nu-și dezmint faima de echipă care te poate trece de la agonie la extaz, sau invers, cu viteza TGV-ului francez. La fel s-a întâmplat și aseară, când au avut nevoie de 45 de minute de umilință ca apoi să arate un fotbal sclipitor.
Hizo a preferat să nu riște prea mult. Din prudență, pentru că-și dorea trofeul sau pur și simplu pentru că nu a avut alte variante, antrenorul Rapidului nu s-a abătut de la echipa de bază decât cu două-trei elemente, spre deosebire de omologul său, Fane Stoica, cel ce-și împănase echipa cu prospături.