Anul 2002 a consemnat și aproape că a determinat o mare respirație și un mare campion.
Ambele au fost consecințe ale muncii și talentului unui gimnast fără pereche, pe numele lui Marius Urzică.
Respirația i-a aparținut întregului sport românesc, iar titlul de campion mondial, grație căruia s-a respirat, a fost cucerit la Debrecen, în Ungaria, în proba de cal cu mânere, de către acest sportiv fenomenal.
Aur cucerise și la Brisbane, în 1994, dar și în anul 2001, la Gent, de asemenea la mondiale. Tot Marius a participat la trei ediții ale Jocurilor Olimpice, unde, la cea de la Atena, din 2004, a cucerit medalia de bronz.
Alte orașe, alte medalii, alți ani: argint la Tianjin, în China, în 1999, bronz cu echipa, în Japonia, la Sabae, în 1995.
Marius Urzică a fost ales sportivul român al anului în 2002, eclipsând multe alte valori pe care, atunci, România încă le avea.
Fotbalul nostru trăia și el. Își revenise după ratarea Mondialului din Coreea de Sud și Japonia, și comenta demisia lui Gică Hagi de la cârma echipei naționale, privind departe la Cupa Mondială din Asia și aproape la ceea ce îi mai rămăsese de făcut. 2002 este anul în care este readus la echipa reprezentativă Anghel Iordănescu, antrenorul secolului care abia ce se încheiase. După cele patru meciuri cât fusese dirijată de pe bancă de Hagi, “orchestra” naționalei evolua din nou sub bagheta Generalului.
Al doilea debut, dacă permiteți expresia, s-a petrecut în Franța, acolo unde, în 30 iunie 1998, Anghel Iordănescu și lăsase naționala. Fusese atunci, la Bordeaux, 0-1 cu Croația, în “optimea” Mondialului. Acum, pe 13 februarie 2002, adversar ne era, într-un meci amical, chiar Franța, la Paris. Pierdeam cu 1-2, goluri Ionel Ganea, respectiv Vieira, gol în primul minut(!) și Petit.
Ei erau campionii lumii și ai Europei și se pregăteau de Mondiale, noi încercam să refacem povestea și șirul calificărilor cu care Generalul ne obișnuise, ce-i drept, într-un alt secol. După Victor Pițurcă, Emerich Jenei, Laszlo Bölöni, Gheorghe Hagi, România se întorcea în brațele acestui excepțional selecționer.
Istoria încerca, la rândul ei, să ne spună că ne vrea înapoi. Iar pentru asta, fundașul lui Ajax Amsterdam, căpitanul Cristian Chivu, primea cele mai înalte aprecieri, fiind inclus în echipa ideală a anului 2002, alcătuită de UEFA. Forul continental, pe baza voturilor, oferea această echipă fabuloasă: Rustu (Fenerbahce)- Puyol (Barcelona), Nesta (AC Milan), Cristi Chivu (Ajax), Roberto Carlos (Real Madrid)- Seedorf (AC Milan), Ballack (Bayern München), Zidane (Real Madrid), Duff ( Blackburn)- Thierry Henry (Arsenal), Ronaldo (Real Madrid).
Cu un an înainte, în 2001, forul mondial de data aceea, FIFA, îl alesese pe Cosmin Contra drept cel mai bun fundaș dreapta din lume. România respira, cum spuneam, aerul tare al înălțimilor. Prin sportivii ei exponențiali.
Partenerii campaniei Prosport 25 sunt UNIBET, IXFI, CASA PARIURILOR și NORDIS.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER