Disciplină, ambiție, curaj, risc, focus pe rezultate, strategie, tactică și planificare – acestea sunt doar câteva dintre atributele care îi definesc pe liderii din domeniul sportului, fie că sunt înnăscute sau dobândite. România are nevoie de modele de leadership, iar lumea sportului are una dintre cele mai vaste oferte. În acest context, ca o completare a activităților de zi cu zi (traininguri, seminarii, conferințe), compania Ascendis a decis să promoveze săptămânal, în paginile ProSport, un lider sportiv renumit pentru experiența, viziunea și rezultatele sale. Astăzi, ProSport și Ascendis prezintă povestea lui Derrick Rose, baschetbalistul care nu a ținut cont de vârstă atunci când a venit vorba de a deveni cel mai bun.
„Așteptările sunt foarte ridicate. Dar de ce nu aș putea fi MVP-ul ligii? De ce nu aș putea fi cel mai bun jucător din NBA? Nu văd de ce nu. De ce? De ce nu aș putea face asta? Cred că muncesc din greu. Cred că mă dedic jocului. Am sacrificat o grămadă de lucruri încă din copilărie și știu ce se va întâmpla dacă voi continua să am evoluții bune”.
Citatul de mai sus reprezintă răspunsul pe care baschetbalistul Derrick Rose l-a oferit unui jurnalist înaintea startului stagiunii 2010-11 din NBA, atunci când omul de presă l-a întrebat care sunt așteptările sale în legătură cu sezonul care urmează. Poate o dovadă de aroganță pentru unii. Poate o dovadă de încredere de sine pentru alții. Dar nu a fost doar atât. A fost o provocare pe care jucătorul și-a lansat-o lui însuși. O provocare ce avea să fie îndeplinită peste câteva luni, atunci când Rose a fost desemnat MVP în NBA pentru sezonul 2010-11.
„Când o vedeau pe mama, chiar și dealerii de droguri se opreau„
Derrick Martell Rose, pe numele complet, s-a născut pe 4 octombrie 1988, în Chicago, Illinois. A fost crescut doar de mama sa, alături de cei trei frați mai mari, în Englewood, unul dintre cele mai rău famate cartiere ale orașului de pe marginea Lacului Michigan. „Dacă afla că făceam tâmpenii, mama venea după noi pe străzi și ne târa până acasă”, povestea Rose într-un interviu pentru Sports Illustrated. „Când o vedeau venind, chiar și dealerii de droguri se opreau din treaba lor și îi spuneau unde ne poate găsi”. Fiind cel mai tânăr dintre cei patru băieți ai familiei, Derrick a avut șansa de a-i avea pe frații săi ca înlocuitori pentru tatăl absent. Aceștia îl duceau și îl luau de la școală, îl însoțeau la antrenamente și chiar îl pedepseau atunci când se băga în necazuri.
În anul 2003, Rose s-a înscris la Academia Simeon din Chicago, unde a reușit în scurt timp să devină unul dintre cei mai buni jucători de baschet din liceele Statelor Unite. După liceu a urmat universitatea. Dorit cu insistență de cele mai importante facultăți din State, Rose a ales Universitatea din Memphis. În singurul an petrecut alături de Memphis Tigers, baschetbalistul ajutat echipa să obțină 38 de victorii – record absolut în National Collegiate Athletic Association (NCAA).
30 martie 2008 – Rose, pe vremea în care juca pentru echipa Universității din Memphis. (Foto: AFP)
În iunie 2008, la vârsta de 19 ani, Rose s-a declarat eligibil pentru Draftul NBA (n.r. – Draftul NBA este un eveniment susținut înainte de startul fiecărui sezon al competiției nord-americane de baschet. În cadrul acestuia participă cele mai bune tinere talente, cu scopul de a fi selectate de una dintre cele 30 de echipe din NBA. În general, jucătorii provin din facultate) și a fost ales de Chicago Bulls, echipa din orașul său natal.
Cariera în NBA
Rose a impresionat încă din primul său sezon în NBA (2008-09). I-a ajutat pe Chicago Bulls să revină în playoff-urile NBA (n.r. – competiție în care joacă cele mai bune 8 echipe din Conferința de Est și cele mai bune 8 echipe din Conferința de Vest) și a fost desemnat debutantul anului. Dar 2010-11 a fost sezonul în care Derrick Rose a atins apogeul. Cu o medie de 25 de puncte marcate pe meci, baschetbalistul lui Chicago Bulls a fost desemnat cel mai bun jucător al anului – o realizare cu atât mai impresionantă când este luat în calcul că avea doar 22 de ani și 211 zile, și a pus capăt dominației categorice stabilite de LeBron James la acest capitol.
„Este întotdeauna extrem de concentrat pe ceea ce face”, povestea Tom Thibodeau, antrenorul principal al lui Chicago, în octombrie 2013, conform ESPN. „Cred că acesta este unul dintre motivele principale pentru care continuă să devină din ce în ce mai bun. Cred că este foarte conștient de ceea ce se întâmplă în jurul său, și astfel învață din fiecare experiență. Este dur cu el însuși, dar într-un sens bun. Cred că se străduiește întotdeaună să își îmbunătățească jocul”. Și, pentru că orice lider are datoria de a fi un exemplu pentru colegi, Rose nu se mulțumește cu laudele primite, ci muncește din greu pentru a rămâne la nivelul la care a ajuns. „Cred că oferă un exemplu excelent pentru jucătorii noștri”, a mai adăugat Thibodeau. „Ajunge la pregătiri mai devreme, se antrenează excelent – este un model pentru echipă. În plus, stă peste program în fiecare zi”.
Derrick Rose (stânga) depășindu-l pe LeBron James într-o confruntare dintre Chicago Bulls și Miami Heats (Foto: AFP)
Însă nu totul a decurs conform planurilor pentru Rose. La finalul lui aprilie 2012, jucătorul a suferit o ruptură a ligamentului încrucișat anterior de la genunchiul stâng. Se estima că acesta va reveni în 8-12 luni, și, conform așteptărilor, acordul medicilor de a juca a venit în martie 2013. Însă Rose nu a avut nici măcar o prezență în sezonul 2012-13 din NBA. A revenit abia în octombrie, dar o lună mai târziu a suferit o altă accidentare (genunchiul drept), accidentare care i-a pus capăt și sezonului 2013-14. În actuala stagiune, lucrurile s-au îmbunătățit pentru Rose. Baschetbalistul în vârstă de 26 de ani are 35 de meciuri jucate, iar Chicago Bulls ocupă locul patru în Eastern Conference (n.r. – la momentul scrierii materialului).
Rose, surprins cu câteva momente înainte de a reuși un slam-dunk împotriva lui New York Knicks. Echipa din Chicago a câștigat meciul cu scorul de 104-99 (Foto: AFP)
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER