De la „The Perfect Human”, la „Stânca Gibraltarului”. Povestea lui Nicklas Lidstrom: dedicație, perseverență și omenie

Disciplină, ambiție, curaj, risc, focus pe rezultate, strategie, tactică și planificare – acestea sunt doar câteva dintre atributele care îi definesc pe liderii din domeniul sportului, fie că sunt înnăscute sau dobândite. România are nevoie de modele de leadership, iar lumea sportului are una dintre cele mai vaste oferte. În acest context, ca o completare a activităților de zi cu zi (traininguri, seminarii, conferințe), compania Ascendis a decis să promoveze săptămânal, în paginile ProSport, un lider sportiv renumit pentru experiența, viziunea și rezultatele sale. Astăzi, ProSport și Ascendis prezintă povestea lui Nicklas Lidstrom (44 de ani), unul dintre cei mai buni fundași din istoria Ligii Naționale de Hochei din SUA (NHL).

• „Face același lucru în fiecare zi. În fiecare zi. Este rutina sa. Cred că fiecare coleg de-al său îți poate spune exact ceea ce urmează să facă în ziua respectivă. Probabil că etica sa profesională este ceea ce îl diferențiază de restul. Nu contează cât de bine joacă în sezonul respectiv, el nu se culcăpe o ureche. Niciodată. Și asta îi permite să mențină acel nivel de consecvență cu care ne-a obișnuit. Noi glumim spunându-i că esteThe Perfect Human (n. trad. – omul perfect).” – Dan Cleary, coleg cu Lidstrom la Detroit Red Wings în perioada 1998-2012.

În anul 2012, cu ocazia retragerii lui Nicklas Lidstrom, jurnalistul Michael Rosenberg scria pentru Sports Illustrated: „Dacă nu te uiți la hochei, este greu să înțelegi. Dar niciodată, niciodată în istoria sportului, nu a fost cineva ca Nick Lidstrom”. Prima întrebare care răsare în minte ar fi „De ce?”. Un răspuns la fel de grăbit precum întrebarea, dar corect pentru a justifica această unicitate a lui Lidstrom, ar putea fi cele patru Cupe Stanley (n.r. – trofeu acordat în fiecare an câștigătorului playoff-urilor din Liga Națională de Hochei) și cele șapte trofee James Norris Memorial (n.r. – acordat anual celui mai bun fundaș din NHL) câștigate de acesta de-a lungul carierei sale. Dar au fost și vor mai fi jucători care vor câștiga aceste trofee. Deci nu succesul este ceea ce îl face pe suedez să iasă în evidență. Adevăratul răspuns? Modul în care Lidstrom a ajuns la succes și modul în care acesta s-a menținut în top.

Rutina succesului

Mai mult sau mai puțin, Lidstrom a făcut același lucru încă de când avea 16 ani: exerciții fizice, antrenamente, meciuri, antrenamente și din nou același ciclu. Suedezul și-a început cariera în hocheiul profesionist în anul 1987, în sa țara natală. Doi ani mai târziu, acesta a fost selectat de către Detroit Red Wings în cadrul Entry Draftului NHL (n.r. – o competiție susținută înainte de startul fiecărui sezon al Ligii Naționale de Hochei. În cadrul acesteia participă cele mai bune tinere talente, cu scopul de a fi selectate de una dintre echipele din componența NHL), dar cariera sa pentru echipa din statul Michigan a început abia din sezonul 1991-92. Nu era nici măcar pe aproape de a fi unul dintre numele importante din lotul echipei, dar era dornic să învețe, și, cel mai important, era bine ancorat în principiile sale care i-au format „rutina sa” de care amintea Cleary în prima parte a textului.

Nick Lidstrom, prezentat înaintea începerii partidei dintre Detroit Red Wings și Ottawa Senators, disputată pe Arena Joe Louis din Detroit, Michigan (Foto: AFP)

Anii au trecut, iar Red Wings a cunoscut o ascensiune fulminantă. În aceeași notă, și Lidstrom s-a dezvoltat ca jucător: a devenit un lider, o adevărată stâncă în apărarea echipei. Pentru suedez, adevăratul succes a fost gustat prima dată în anul 1997, atunci când Red Wings a câștigat Cupa Stanley. Surprinzător, echipa din Detroit a obținut aceeași performanță și în următorul sezon. În 2001, pentru prima dată, Lidstrom a câștigat trofeul Norris. Era doar începutul unei perioade în care acesta urma să-și instaureze dominația asupra titlului de cel mai bun fundaș din NHL, pentru că, trofeul avea să intre în posesia sa din nou, și din nou, și din nou, suedezul ajungând la un total de șapte succese atunci când a decis că este timpul să se retragă (2001-03, 2006-08, 2011). În anul 2008 a venit cea de-a a patra Cupă Stanley, probabil cea mai specială dintre toate cele câștigate, pentru că, de această dată, Lidstrom a fost căpitanul echipei sale – primul căpitan din NHL, născut și antrenat în Europa, care a reușit această performanță.

„Omul perfect” din afara ringului de hochei

De multe ori, atunci când obține succesul, omul uită că este… doar un om. Nu a fost cazul lui Nick Lidstrom, ci chiar dimpotrivă. „Încerc să tratez pe toată lumea cu respect. Când oamenii vin la mine, de exemplu atunci când mă joc cu copiii mei pe patinoar, le ofer întotdeauna autografe și vorbesc cu ei”, a povestit Lidstrom, conform ESPN. „Mă simt ca un simplu tip care are o meserie mișto. Am una dintre cele mai bune meserii din lume și am făcut asta pentru multă vreme”. Mike Babcock, managerul lui Red Wings din anul 2005, vine în completarea sa: „Mi se pare fascinant cum cineva atât de talentat și bun pe gheață poate fi la fel de talentat și bun în afara sa”.

Nick Lidstrom alături de soție și cei patru copii ai lor la ceremonia premiilor NHL din 2011 (Foto: AFP)

„Un lider constant”

În total, Nick Lidstrom a petrecut douăzeci de sezoane jucând pentru Detroit Red Wings. Douăzeci (20)! Două decenii în care fundașul cu origini scandinave a scris istorie pentru Red Wings, o istorie aproape imaculată, după cum declara Ken Daniels, analistul TV al echipei din Detroit: „Pot număra pe degetele de la cele două mâini erorile pe care le-a comis în cei 14 ani petrecuți de mine aici”. În mai 2012, Lidstrom a decis că este momentul să-și pună patinele în cui.

Arena Joe Louis în data de 6 martie 2014, cu ocazia retragerii tricoului cu numărul 5 de la Red Wings, tricou purtat de Nick Lidstrom pentru echipa din Detroit (Foto: AFP)

În cadrul conferinței de presă în care anunțul a fost făcut oficial, Mike Ilitch, deținătorul clubului Detroit Red Wings, l-a caracterizat pe Lidstrom într-un mod unic: „Nick a fost o Stâncă a Gibraltarului. A fost un lider constant. Uneori, oamenii au utilizat cuvântul «perfect» pentru a-l caracteriza, iar eu eram ceva de genul: «Huh, să nu ne lăsăm duși de val». Nimeni nu e perfect. Dar, cu cât petreci mai mult timp alături de el, cu cât petreci mai mult timp alături de echipă, ca grup, ajungi să înțelegi cam cum funcționează lucrurile, și ajungi să observi calitățile sale de lider. Cum oferă de fiecare dată același randament, fără variații. Iese pe teren și rezolvă treaba. Profesionist”.