„Un exemplu incredibil de umilință și dedicație”. Povestea lui Cafu, cel care a dus Cupa Mondială mai aproape de stele

Disciplină, ambiție, curaj, risc, focus pe rezultate, strategie, tactică și planificare – acestea sunt doar câteva dintre atributele care îi definesc pe liderii din domeniul sportului, fie că sunt înnăscute sau dobândite. România are nevoie de modele de leadership, iar lumea sportului are una dintre cele mai vaste oferte. În acest context, ca o completare a activităților de zi cu zi (traininguri, seminarii, conferințe), compania Ascendis a decis să promoveze săptămânal, în paginile suplimentului ProSport, un lider sportiv renumit pentru experiența, viziunea și rezultatele sale. Astăzi, ProSport și Ascendis prezintă povestea lui Cafu, singurul fotbalist care a jucat în trei finale consecutive ale Campionatului Mondial.

„Îmi amintesc de Cafu, care la 38 de ani alerga în sus și-n jos pe toată lungimea terenului – era ca și cum tipul avea două inimi„. – Sir Alex Ferguson

În anul 2002, la câteva zile după ce a împlinit vârsta de 32 de ani, Cafu a devenit primul fotbalist din istorie care a participat în trei finale consecutive ale Campionatului Mondial. Atunci, cu ocazia turneului găzduit de Coreea de Sud și Japonia, fundașul dreapta a fost desemnat căpitanul naționalei Braziliei, aceasta după ce Emerson, purtătorul de drept al banderolei, a suferit o accidentare ce nu i-a mai permis participarea în competiție. „Selecao” a câștigat Mondialul, iar Cafu a avut oportunitatea de a ridica trofeul deasupra capului la ceremonia de premiere. Doar că brazilianul nu s-a rezumat doar la atât: îmbrăcat într-un tricou pe care era scris „100% Jardim Irene”, Cafu s-a urcat pe piedestalul care până atunci avusese rolul de a susține trofeul, și a celebrat victoria într-un mod unic, oferind o imagine care va rămâne pentru totdeauna în istoria fotbalului.

• „Îmi ieșiesm din minți în acel moment. Eram euforic, deliram”, și-a aminitit Cafu într-un interviu pentru publicația The Guardian. „Ar fi putut să-mi cadă și cerul pe cap și tot nu mi-aș fi dat seama”. Însă, cu acest gest clarificat, mai rămâne o întrebare: ce reprezenta „100% Jardim Irene”?

Jardim Irene (n.r. Grădina lui Irene) este una dintre favelele din Sao Paulo, cel mai populat oraș din Brazilia (circa 12 milioane de locuitori). Este locul unde toată lumea știe pe toată lumea. Este locul în care Cafu a crescut și a copilărit, învățând să joace fotbal. Fostul internațional brazilian vizitează cartierul oricând se află în Brazilia. Este atât de aproape de inima sa, încât a pus acolo bazele „Fundacao Cafu”, un centru de activități sportive și culturale ce are ca scop ajutarea copiilor de pe străzi, oferindu-le o șansă de a se integra în societate – ajutorul de care Cafu nu a avut parte în copilărie.

Copii jucând fotbal de sala la Fundația Cafu. (FOTO: AFP)

Cafu a crescut într-unul dintre cele mai sărace cartiere ale orașului Sao Paulo, într-o familie cu șase copii care locuia într-o casă cu trei camere. Cu toate acestea, fotbalistul privește cu respect la părințiii săi care s-au asigurat ca acesta să nu ducă lipsă niciodată de mâncare sau haine. „Tot ceea ce am, datorez cartierului Jardim Irene”, a povestit Cafu într-un interviu pentru CNN. „Vreau ca cei mici să mă vadă acolo, să observe că le ofer atenție, pentru a putea avea parte de un exemplu bun. Asta este ceea ce le lipsește copiilor noștri în ziua de azi: exemple bune”.

Cartierul Jardim Irene, locul în care în prezent activează fundația lui Cafu. (FOTO: AFP)

„Am fost întotdeauna nevoit să mă ridic singur”

Marcos Evangelista de Moraes, pe numele real, s-a născut în anul 1970, un an plin de succes pe plan fotbalistic pentru Brazilia. Astfel, intersectarea sa cu fotbalul a reprezentat doar o chestiune de timp. Chiar și apelativul „Cafu” este o poreclă pe care fotbalistul a primit-o încă din copilărie, fiind o referire la energicul jucător Cafuringa, care a jucat pentru Fluminese și Atletico Mineiro în vremea în care eroul povestirii noastre își crea o reputație pe străzile sărăcăcioase ale favelelor, devenind renumit pentru viteza și rezistența sa.

Străzile din Sao Paulo. În trecut un loc de joacă pentru Cafu. În prezent un loc în care succesului obținut de fotbalist este ilustrat pe pereți. (FOTO: AFP)

Îndeplinirea visului de a deveni fotbalist profesionist a fost un proces anevoios care a solicitat dedicație, ambiție și insistență din partea lui Cafu. Viitorul căpitan al naționalei Braziliei a fost refuzat în patru rânduri de clubul Sao Paulo, asta înainte de a avea parte de același tratament din partea altor formații importante precum Corinthians, Palmeiras, Santos, Portugesa și Atletico Mineiro. Într-un final, a fost acceptat de Sao Paulo la finalul anilor ’80. Inițial, Cafu a fost jucat în poziția de mijlocaș dreapta, dar apoi a fost mutat în compartimentul defensiv de către antrenorul Tele Santana, care a condus clubul către una dintre cele mai de succes perioade din istoria sa.

Cafu a impresionat în noul său rol de fundaș dreapta, iar în sezonul 1994-95 a fost transferat de Real Zaragoza în Spania, deși doar un an mai târziu a revenit în Brazilia, mai întâi la Juventude, iar apoi la Palmeiras. După un sezon alături de Palmeiras, fundașul a mai primit o șansă de a reveni în Europa, de această dată în Italia, la AS Roma. Brazilianul a petrecut șase sezoane în capitala Italiei, și a ajutat clubul să câștige titlul în Serie A pentru a treia oară în istoria sa. În 2003 a urmat ultima mutare din cariera lui Cafu: transferul la AC Milan. Aici, fundașul a câșigat atât Serie A, cât și Liga Campionilor și Campionatul Mondial al cluburilor. „Am avut parte de o perioadă excelentă la Roma, dar Milan m-a făcut să mă simt din nou ca un fotbalist tânăr”, își amintește Cafu. „Când am semnat pentru ei am fost la fel de entuziasmat ca atunci când am semnat primul meu contract. A fost important să vin la un club organizat și competent”.

Cafu în tricourile celor mai importante două cluburi la care a activat de-a lungul carierei: AS Roma (stânga) și AC Milan. (FOTO: AFP)

De același succes, presărat cu momente care au cerut sacrificii, a avut parte Cafu și la echipa națională a Braziliei, alături de care a câștigat Campionatul Mondial în două rânduri (1994, 2002). Unul dintre cele mai dificile momente întâmpinate de Cafu a avut loc în anul 1998, atunci când Brazilia a pierdut un meci de pregătire în fața rivalei Argentina. „A fost un moment foarte greu”, povestește Cafu. „Tot stadionul Maracana mă jignea și striga la mine, iar eu mă puteam gândi doar la tatăl meu, care se afla în tribune. La finalul jocului, a venit la mine și a încercat să mă încurajeze, dar mi-am dat seama că se abținea să nu plângă. Sper ca niciun alt jucător să nu fie nevoit să treacă prin ceea ce am trecut eu atunci. Toată viața mea a fost așa. Am fost întotdeauna nevoit să mă ridic singur. Chiar și în prezent, în pofida a tot ceea ce am realizat, lumea mă critică. Nu știu de ce, nu am făcut rău nimănui”. Probabil de aceea a și fost atât de bucuros de reabilitarea ce a venit în urma succesului de la Mondialul din 2002.

Cafu într-un duel cu Florent Malouda în „sferturile” Campionatul Mondial din 2006 (Brazilia-Franța 0-1). (FOTO: AFP) 

Luis Felipe Scolari, selecționer al Braziliei la turneul din Coreea de Sud și Japonia, a profitat de succesul înregistrat pentru a explica de ce căpitanul echipei sale merită respect. „Trebuie să vorbesc despre un jucător foarte special”, a declarat Scolari înaintea finalei în care Brazilia s-a impus cu scorul de 2-0 în fața Germaniei. „Dacă este cineva care a făcut sacrificii și s-a dedicat scopului naționalei Braziliei, acela este Cafu. A fost conducătorul de pe terenul de joc. Un exemplu incredibil de umilință și dedicație”.

• Cluburi: Sao Paulo (1988-95), Real Zaragoza (1995), Juventude (1995), Palmeiras (1996-97), AS Roma (1997-2003), AC Milan (2003-08).