Amintirea sportivilor de top uciși în Holocaust și povestea incredibilă a unui supraviețuitor, care a scăpat ca prin minune și a devenit un mare campion: „Trebuia să fie 100.000 de oameni eliberați, dar au fost doar 1.700. Am vut norocul să mă aflu printre ei”

Cu fiecare an care trece, numele sportivilor ale căror vieți au fost afectate profund de una dintre cele mai mari nenorociri pe care le-a cunoscut omenirea, Holocaustul, sunt uitate. Totuși, ziua Comemorării Holocaustului este un prilej bun pentru a ne aminti prin ce au trecut aceștia.

Printre milioanele de oameni ce au suferit din cauza încercării regimului nazist de a extermina evreii se aflau mai mulți atleți de talie mondială. Unii dintre ei au excelat în domeniile lor de activitate înainte ca regimul extremist de la Berlin să înceapă genocidul evreilor din Europa. Alții, au reușit să scape de coșmarul holocaustului și și-au câștigat mai târziu respectul în lumea sportului.

Prima de pe lista atleților a căror amintire va dăinui veșnic este Lilli Henoch, care a reușit să stabilească recorduri mondiale la aruncarea discului, aruncarea greutății și la cursele de 4×100 de metri între anii 1922 și 1926. Competițiile pentru femei au fost create de către Comitetul Olimpic în 1928, iar Henoch nu a apucat niciodată să își arate talentele la Jocurile Olimpice.

Amintirea dureroasă sportivilor de top uciși în Holocaust de către regimul nazist

Toate meritele ei sportive nu au contat, însă, când guvernul German a deportat-o împreună cu fratele și mama ei în ghetoul din Riga, în Letonia. A fost omorâtă fără milă în cadrul unei execuții în masă de către „Einsatzgruppe”, o unitate de ucigași antrenați ai armatei naziste, în septembrie 1942.

Câteva luni mai târziu, Josef Noji a avut aceeași soartă în lagărul de concentrare de la Auschwitz, în Polonia. Noji a fost unul dintre cei mai buni maratoniști ai Poloniei în anii ’30, câștigând medalia de aur la 5000 de metri la campionatul național, între 1935 și 1939. La Jocurile Olimpice din 1936 din Berlin, el a terminat pe locul 5 la cursa de 5000 de metri, cu doar 4 secunde în spatele unui loc de medalie. La cursa de 10.000 de metri, el a terminat pe locul 14.

După ce a Cel De-al Doilea Război Mondial a izbucnit, în 1939, el s-a înscris în rezistența anti-nazistă poloneză și a fost arestat de forțele germane în septembrie 1940. A fost ținut un an în lagărul de la Pawiak, apoi a fost transferat la Auschwitz în 1941, iar după doi ani de chin, în 1943, a fost împușcat pentru că a încercat să ascundă o scrisoare personală.

La Auschwitz a sfârșit în 1944 și Oskar Heks, unul dintre cei mai buni maratoniști din Cehoslovacia în anii ’30. El a terminat maratonul olimpic din 1932 din Los Angeles pe locul 8, dar având în vedere că era evreu, a ales să nu participe la Jocurile Olimpice din 1936 din Berlin. În schimb, a susținut organizarea Olimpiadei Oamenilor, o alternativă la Jocurile Olimpice, care trebuia să se desfășoare la Barcelona, în aceeași perioadă cu olimpiada, dar care nu s-a mai ținut din cauza izbucnirii unei alte tragedii: Războiul Civil din Spania (1936 – 1939), un conflict în care forțele franchiste, conduse de generalul Francisco Franco au învins forțele Republicane. Răvășită de Războiul Civil, Spania nu a putut participa în Războiul Mondial și a fost condusă până 1975 de dictatorul Franco.

Alt sportiv medaliat la Jocurile Olimpice din 1932, Janusz Kusocinski, și-a pierdut viața înainte de începutul Războiului. Polonezul a câștigat medalia de aur la cursa de 10.000 de metri, iar mai târziu s-a înrolat voluntar în armata poloneză. În timpul ocupației germane, el a lucrat ca ospătar și a rămas membru al rezistenței poloneze, ceea ce i-a și adus arestarea în martie 1940. A fost executat mai târziu la Palmiry.

Astăzi, amintirea lui este menținută în viață de Janusz Kusocinski Memorial, una dintre competițiile anuale din Polonia, care atrage unii dintre cei mai buni sportivi ai lumii.

Alți atleți au fost mai noroși, deși soarta i-a pus la încercări grele. Povestea fabuloasă a lui Shaul Ladany

Pentru alți sportivi, ororile Celui De-al Doilea Război Mondial nu au însemnat sfârșitul. Unul dintre cei mai cunoscuți supraviețuitori ai conflictului este Shaul Ladany (n. 1936), un atlet din Israel devenit cunoscut pentru performanțele sale la proba de marș, care a reușit să scape în copilărie de lagărul de concentrare din Bergen-Belsen din Germania, alături de părinții lui, care i-au fost alături în lagăr. Născut în Serbia, el a emigrat alături de părinți în Ungaria, unde au fost capturați de naziști și trimiși în lagărul de concentrare. El a povestit cum a reușit să scape.

„A fost o înțelegere între Sioniști în Ungaria, pentru a aproviziona cu 10.000 de camioane trupele germane în schimbul eliberării a 100.000 de evrei. În cele din urmă, niciun camion nu a fost livrat, iar 1700 de evrei au fost lăsați să plece. Am fost unul dintre ei, împreună cu părinții mei. Am ajuns în Elveția și am stat acolo până când războiul a luat sfârșit”, a povestit Ladany într-un documentar DW.

Apoi, Ladany a emigrat în Israel, la vârsta de 12 ani, și la vârsta de 15 ani a început să alerge. A dus la capăt primul său maraton la vârsta de 18 ani, iar la 25 de ani a început să practice marșul. În 1963 a câștigat primele sale medalii din cele 28 pe care le avea în palmares. În 1968, la Jocurile Olimpice din Ciudad de Mexico, a terminat pe locul 24 în cursa de 50 de kilometri, iar în 1972, la JO de la Munich a terminat pe locul 19 în cursa de 50 de kilometri.

La jocurile din Munich a scăpat ca prin urechile acului de moarte, după ce atleții evrei au fost ținta teroriștilor din gruparea palestiniană „Septembrie Negru”. În 2007 a primit premiul Medalia Pierre de Coubertin pentru implicarea sa în evenimentele olimpice.

Belgianul Julien Lehouck este alt atlet a cărui amintire rămâne vie, după decesul său. El a participat la cursa de 100 de metri, săritura în lungime și la cursa de 4X100 de metri de la Jocurile Olimpice din 1920 din Antwerp, apoi a devenit primarul orașului Senzeilles, în regiunea Namur din Belgia. Când a început Războiul, el s-a înrolat în rezistența belgiană și a luptat împotriva naziștilor. În februarie 1944, a fost executat de germani, fiind spânzurat în lagărul de concentrare din Breendonk.

O poveste asemănătoare cu a lui Julien Lehouck este cea a lui Geo Andre, medaliat cu argint la JO din 1908 la săritura în înălțime și medaliat cu bronz la Jocurile Olimpice din 1920 la proba de 4X400 de metri. El a fost ucis de trupele SS (escadrila de apărare a partidului nazist) la Tunis, capitala Tunisiei, în 1943.

În total, între 70 și 85 de milioane de oameni și-au pierdut viața în timpul Celui De-al Doilea Război Mondial, iar șase milioane dintre aceștia au murit în Holocaust, aproape două treimi din populația evreiască a Europei.