După povestea „tigrului din pădure”, iată că a venit rândul afacerii Ribery – Benzema să țină capul de afiș al ziarelor din lumea întreagă. Se încearcă, din câte se pare, inocularea credinței că jucătorii de top ar fi obsedați de sex. De aici și până la definirea unei dependențe care să fie considerată boală profesională nu mai este decât un singur pas. Deși medicii psihiatri, atât cei din State, cât și cei europeni au opinii asemănătoare, legislațiile sunt diferite, contractele așijderea, de aici o abordare diferită a acestor situații. Oricum, doctorii afirmă că nu poate fi vorba, sub nicio formă, de o așa-zisă dependență sau obsesie pentru sex, ci de altceva. Despre ce este vorba? Sexul poate ucide
Asta nu neapărat în sensul propriu al cuvântului, dar pentru mulți profesioniști a însemnat distrugerea carierei, șantaj, mită, consum de droguri, internări în spitale psihiatrice etc. Iar dacă nu se ajunge până acolo, trebuie ca avocatul (atenție, nu impresarul) să-ți fi făcut un contract beton, în așa fel încât firmele care te sponsorizează să nu se asocieze pentru a-ți cere despăgubiri, ci pentru a-ți salva reputația. Evident, din motive financiare care cointeresează pe acești sponsori. În cazul lui Tiger Woods, sexul i-a produs mult rău, dar nu l-a doborât definitiv. După ce a admis relațiile sale extraconjugale, imaginea de tată perfect și de soț ideal s-au cam dus pe apa sâmbetei. În apărarea sa, jucătorul de golf a pretins că este dependent de sex și s-a supus unei cure de dezintoxicare timp de 45 de zile într-o clinică specializată din Pine Grove, statul Mississippi. Primul pas către penitență.
Dependența de sex, boală sau scuză nevinovată
Nevoia absolută de a întreține relații sexuale este o boală rară, recunoscută în State, acceptată în țările anglo-saxone, dar puternic contestată în țările latine și în cele mediteraneene. Să convenim că soarele și căldura au rolul lor, de aici și mentalități diferite din acest punct de vedere. Practic, asta ar însemna că dacă un italian sau un grec oarecare face o excursie în Norvegia, are șanse bune de a fi internat și declarat obsedat sexual. William Löwenstein, specialist în stabilirea gradelor de dependență de orice fel și directorul spitalului Montevideo din Boulogne-Billancourt, departamentul Hauts-de-Seine, se vrea a fi categoric. „Pentru mine dependența înseamnă ceva ce nu îți lasă alternativă, ceva ce îți este necesar imediat pentru a nu o lua razna. Mai precis, îți provoacă stări de rău și crize de personalitate, poate deveni chiar obsesie, în ciuda sincerei dorințe a te opri sau de a fi stopat. Exact ca în cazul criminalilor în serie”, explică psihiatrul.
Cum definești o boală
Pentru a defini această problemă și pentru a o trata, trebuie ca ea să fie înscrisă în nomenclatorul de boli și acceptată ca atare de majoritatea medicilor specializați într-un anumit domeniu. „De exemplu”, continuă medicul citat, „în Statele Unite mai mult de jumătate din populația americană poate fi considerată bolnavă psihic. Asta nu o spun eu, ci chiar nomenclatorul lor de boli unde, spre imensa mea surprindere, timiditatea este considerată boală psihică. Evident, care trebuie tratată cu niște medicamente. Acestea costă… și de aici tot circul. Înțelegeți ce vreau să spun. Ușor cu pianul pe scări”. În ceea ce îi privește pe pacienții reali ai doctorului Löwenstein, lucrurile sunt clare. Oamenii arată ca niște fantome, suferința li se citește pe față. au nevoie de autosatisfacție sexuală de peste 20 de ori pe zi. Nopțile și le petrec pe internet în căutarea unor partenere, dar rareori au șansa de a întâlni pe cineva. În cazul Tiger Woods, nu putea fi admis adevărul, deoarece s-ar fi pierdut bani. Cum să bagi bani în fundul unuia care este poligam după ce ai mizat tot timpul pe fidelitatea lui? Dar, dacă a călcat pe bec fiindcă era suferind, lucrurile se pot îndrepta. În avantajul ambelor părți, desigur.
Hiperactivitate sexuală
Datorită sau din cauza diferitelor stimulente este posibilă creșterea libidoului, deja constatată în cazul formațiilor rock, sportivilor sau politicienilor. Dar, nici hiperactivitatea sexuală nu este considerată o maladie în patria lui Ribery și Benzema. „Dacă ar fi așa, atunci toți președinții Republicii Franceze ar fi trebuit izolați și tratați în clinici de specialitate. Pur și simplu, Franța ar fi fost o țară pe care nu ar fi avut cine s-o conducă”, spune d-na Millert, sexolog specialist la spitalul municipal din Marsilia. În cazul sportivilor lucrurile sunt definite un pic altfel, deoarece ei înșiși vor să iasă în evidență și să apară altfel decât sunt, dar și profesionistele sau mai puțin profesionistele care le satisfac poftele au interesul ca relațiile să devină de notorietate. Evident, pentru a fi solicitate ulterior și de alții interesați să cunoască aceleași plăceri carnale.
Sportivii, un grup social aparte
Chiar dacă nu apelează la prostituate sau la dame de companie, mulți fotbaliști au amante. Dar, nu acesta ar fi lucrul cel mai grav, ci faptul că femeile sunt partenerele stabile ale unor colegi de echipă de club sau de lot național, cazurile lui Ashley Cole sau John Terry fiind printre cele mai citate. Din păcate pentru Ribery, Benzema sau Govou, afacerea tinde să fie mai gravă decât se credea, procuratura dorind extinderea anchetei pentru a putea demonstra că este vorba de o rețea de proxenetism și de exploatare de minore. Dar, o întrebare rămâne. Stresul poate determina o hiperactivitate sexuală? „Apriori, nu”, consideră Eric Jousselin, șeful departamentului medical al Institutului de Analize Fiziologice din Paris. „Sportivii nu sunt toți frumoși și deștepți. Sunt unii care sunt chiar obezi, alții prost proporționați etc. Pe urmă, în sectorul unde sunt internați sportivii am calculat numărul de prezervative consumate și am făcut o comparație cu numărul consumat de alte categorii profesionale. Nu am constatat mari diferențe. Deci… „Totuși, din punct de vedere psihologic, există o explicație, dar și aceasta trebuie luată individual, de la caz la caz. Ai bani, arăți bine, ești cunoscut, îți este ușor să agăți fete. De multe ori, te agață ele pe tine”, este ideea exprimată de Sylvain Mimoun, psihologul lotului de baschet masculin al echipei Franței.
O viață plină
Deplasări, cantonamente, competiții, celebritate, tinerețe etc de aici rezultă prelungirile. Sportivii celebri sunt mereu vânați, iar Daniel Constantini, celebrul antrenor de handbal, spune că a observat acest lucru în 1995, cu prima echipă campioană mondială a Franței. „Le ceream foarte mult, mi se părea normal să le las câte o supapă pentru a se relaxa. Dar, chiar și așa, nu toți erau morți după sex. Unii preferau această soluție, dar erau și destui care mergeau la o terasă pentru a servi o bere sau două”. Pe urmă, mai este cazul „răzbunării”, așa cum a procedat starul NBA, Dennis Roadman. Potrivit biografiei sale, „atunci când eram mic, fetele râdeau de mine. Eram urât cu spume, acesta este adevărul. Acum m-am făcut băiat mare și toată lumea mă dorește. Inclusiv bărbații”, declară, sentențios, „Viermele”.
Credință greșită
Până deunăzi, se credea că nivelul crescut de testosteron produs de sportivi stimulează libidoul. Nimic mai greșit! „O activitate sportivă normală sau intensă nu are nicio influență asupra vieții sexuale”, spune profesorul Martine Duclos, endocrinolog la Centrul de Medicină Sportivă de la Clermont-Ferrand. „Există schimbări, dar acestea sunt comportamentale, și numai dacă este vorba de supraefort. Scăderea libidoului este o dovadă în acest sens. În plus, mai există situația în care se recurge la dopaj”, dar aici vorbim deja de situații anormale. Consumul de produse dopante, în special cel de steroizi anabolizanți, mărește nivelul de testosteron din țesuturi și poate influența libidoul. „Aceste produse pot induce o stare de hiperexcitabilitate, chiar putem remarca acte violente, cu atât mai mult dacă este vorba despre persoane cu un coeficient IQ mediu sau submediu. S-a observat asta în SUA unde, printre deținuții condamnați pentru acte de o violență extremă, o largă majoritate era formată de practicanți de bodybuilding, cu toții prezentând un nivel ridicat de testosteron cauzat de consumul de anabolizante.
Discreție asupra subiectului
Puțini sportivi au îndrăznit să vorbească despre efectul dopingului asupra sexualității, iar unul dintre aceștia este Willy Voet, ani de zile prezent în cadrul echipei Festina, jobul său fiind acela de preparator fizic. Într-o carte aubiografică intitulată „Sex, minciuni și biciclete” face dezvăluiri despre relații sexuale de tip gang-bang după terminarea curselor. „Nu le ajungeau animatoarele din Marea Buclă. Aveau nevoie de patru sau cinci fete și, în context, eram obligat să fac apel la call-girls. Dar, chiar și așa, oamenii aveau nevoie și de un câteva sute de grame de whisky scoțian pur. Altfel, nu se puteau calma și am avut momente când mi-era frică de ei, într-atât erau de agresivi și de nervoși”.
Tignes, locul izolării absolute
Cel mai concret studiu s-a făcut în timpul stagiului de la Tignes, dinaintea mondialului din Africa de Sud. Am făcut un sondaj printre jucători despre cine erau persoanele pe care federația le putea aduce acolo. Soții, prietene, amante sau dame de companie? Rezultatele au fost surprinzătoare tocmai prin varietatea lor. Faptul că împarți aceleași valori nu înseamnă că împarți și aceleași femei. Asta e valabil doar la englezi dar, precum spuneam, dependența sexuală este admisă în țările nordice și anglo-saxone și s-ar putea ca în spatele acestei situații să stea motive obiective și de substanță.
articol de Octavian METONI
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER