Pe unii dintre ei, lumea i-a uitat. Mai ales că s-au schimbat generații între timp. Până la urmă, asta este soarta marilor sportivi, ca și a marilor actori. După ce părăsesc scena, o perioadă regretele dăinuie, după care, încet, încet, se așterne praful uitării. Marile lor performanțe, însă, rămân. Ca și amintirile unor clipe de neuitat și asta nu numai pentru ei, ci și pentru fanii ai căror idoli sunt.
Până la urmă, totuși, locul marilor campioni este în istoria sportului, iar imortalizarea lor este ceva inevitabil. ProSport vă oferă astăzi două pagini cu, pe de o parte, fotografiile acestor mari campioni, realizate la vremea performanțelor lor, iar pe de altă parte cu imagini inedite și necunoscute publicului de astăzi, în care apar oameni care în momentul de față fie conduc sportul, fie sunt încă strâns legați de el. O să recunoașteți în imagini tinerețea foștilor campioni și o să vă reamintiți de marile lor izbânzi. Merită!
Micul Napoleon
Aceasta era porecla unuia dintre cei mai controversați – prin metodele de lucru – antrenori pe care i-a avut fotbalul românesc, Constantin Teașcă. Mulți dintre marii fotbaliști care au lucrat sub comanda lui au acuzat duritatea acestuia, dar și faptul că avea puține în comun cu mingea. Totuși, imaginea de alături vine să certifice fapul că Teașcă a jucat fotbal, ce-i drept la un nivel mic, în orașul natal, Giurgiu, pentru echipa locală Acvila. Asta se întâmpla în anii 40.
URMAȘUL LUI MARADONA
Romulus Gabor a fost desemnat cel mai bun jucător al Mondialului de juniori din Australia – ediția 1981, competiție la care a câștigat și titlul de golgeter. El a primit atunci Balonul și Gheata de Aur. Cu doar o ediție în urmă, cea din 1979, titlul de cel mai bun junior al lumii îi revenise lui Diego Armando Maradona
OȚEL PROMOVAT
În vara lui 1986, Oțelul Galați promova în premieră în prima divizie a fotbalului românesc, având în lot nume cunoscute și astăzi. Pe rândul din mijloc, al doilea din dreapta, este actualul președinte al moldovenilor, Marius Stan, pe atunci un mijlocaș de mare travaliu și care știa destul de bine și cu mingea. Pe același rând, al treilea de la stânga la dreapta este fostul arbitru internațional Viorel Anghelinei, iar imediat în stânga lui, actualul antrenor cu portarii de la Oțelul, Relu Călugăru. Pe rândul de jos, al treilea de la stânga la dreapta este „secundul” de atunci, Ioan Sdrobiș.
NAȘU’ DE COLECȚIE
Fotografia datează de acum aproape 26 de ani. Mircea Sandu era căsătorit cu regretata Simona Arghir, fostă mare handbalistă, iar alături de cei doi se regăsesc fiica, Raluca, încă de atunci cu racheta de tenis în mână, și fiul Dan, legitimat la piticii Sportului Studențesc.
LORENA LA 5 ZILE
Pe Ilie Balaci îl prinde de minune postura de tătic grijuliu. Aici este împreună cu soția Daniela, fostă atletă în probele de sprint, dar și cu micuța Lorena, viitoarea doamnă Trică, pe care o ține drăgăstos în brațe și care are numai 5 zile de la naștere.
„SĂ‚GEATĂ‚” CU BONEȚICĂ‚
În aprilie 1982, judoka dinamovist Constantin Niculae cucerea, la Târgoviște, cel de-al patrulea titlu de campion balcanic, la categoria semiușoară. Martor la triumful tatălui a fost și fiul Marius, actualul atacant al lui Dinamo și al echipei naționale (aici aflat în brațele tatălui).
Unică
Virginia Ruzici este singura jucătoare de tenis din România care a câștigat până acum turneul de la Roland Garros la senioare. Victoria sa din 1978, scor 6-2, 6-2 cu iugoslava Mima Jausovec, pare deocamdată o țintă prea îndepărtătată pentru jucătoarele noastre în activitate. De remarcat că numai cu un an înainte o altă româncă, Florența Mihai, jucase finala celebrului turneu parizian.
TREI DINTR-UN FOC
Anii 80 au fost de aur pentru halterele românești. De fapt, atât timp cât Nicu Vlad a concurat, România era sigură de câteva medalii la toate turneele importante, fie ele europene, mondiale sau olimpice. În toamna lui 1986, „Hercule din Carpați” revenea de la Campionatele Mondiale de la Sofia cu trei medalii de aur la categoria plus 100 kg, plus un record mondial la stilul smuls.
PLUTIRE IREALĂ‚
Înainte de a înregistra eșec după eșec la cârma reprezentativei masculine a României, Vasile Stângă a fost unul dintre cei mai mari handbaliști ai lumii. Secvența este de la Campionatul Mondial de handbal din RF Germania, 1982, la care hunedoreanul legitimat la Steaua a cucerit titlul de golgeter al competiției, cu 65 de goluri!
Dublu Aur
Francisc Vaștag și Mihai Leu cucereau în 1987, la Havana, aurul la campionatele Mondiale de box pentru tineret. Antrenorul lor la lot? Relu Auraș! Fotografia este făcută la întoarcerea acasă. De la stânga, Doru Banciu, arbitru internațional, Francisc Vaștag (categ. semimijlocie), antrenorul Auraș, Mihai Leu (ușoară) și Nicolae Aliuță (semimuscă).
Record uluitor
Pe 4 iunie 1983, în cadrul Campionatelor Internaționale ale României, desfășurate pe fostul „23 August”, Anișoara Cușmir reușea un nou record mondial la săritura în lungime, 7,43 metri, cifră extraordinară pentru vremea respectivă. Mai mult decât atât, brăileanca a avut o săritură ușor depășită de 7,55 metri. Disputa ei cu conaționala Vali Ionescu – recordmană mondială la rându-i – și cu nemțoaica Heike Dreschler ținea capul de afiș la toate marile întreceri atletice ale lumii.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER