Președintele de onoare al CIO, Juan Antonio Samaranch, s-a stins ieri, la 89 de ani, într-o clinică din Barcelona, în urma unui stop cardio-respirator. O poveste scrisă în cele două decenii (1980-2001) cât a fost în fruntea mișcării olimpice și continuată de pasiunea unui om care s-a dăruit sportului. Un fragment de portret recompus acum de marea campioană Iolanda Balaș: „Ne știm de 50 de ani, de la JO Roma. Era un om foarte deschis, blând și, deși l-am cunoscut întâi ca sportivă, apoi ca oficial al FRA, întotdeauna a venit spre mine cu inima deschisă”. Un tip care aprecia corectitudinea, Samaranch a fost cel care i-a sprijinit pe sportivi, luptând ca aceștia să primească o a doua șansă, așa cum s-a întâmplat și cu Mihaela Melinte. Mai mult, tot el a fost cel care a sprijinit-o și pe Andreea Răducan în episodul Sydney. „A fost foarte apropiat de sportul românesc, întotdeauna vorbea cu entuziasm de performanțele noastre. De aceea spun că România a pierdut un prieten, un adevărat susținător”, continuă dubla campioană olimpică.
Prieten cu Nicolae Ceaușescu
Fost ambasador al Spaniei la Moscova, Samaranch a adus în sport tot ce a avut mai bun politica. O imixtiune de succes, care s-a reflectat și în relațiile bune cu șefii de stat, printre aceștia numărându-se și Nicolae Ceaușescu. „Tactul și cel de-al șaptelea simț cred că i s-au tras din politică. Întotdeauna a știut să medieze orice situație, pentru că, atunci când ai o organizație cu 200 de țări, orice detaliu poate duce la un scanal imens”, conchide Balaș.
„Ultima medalie de aur câștigată cu echipajul de 8+1 al României, la JO din 2004, am primit-o de la el. Era bolnav și atunci, mergea greoi, dar avea o simpatie aparte pentru echipajul nostru de mai mulți ani”, Elisabeta Lipă.
„Mișcarea olimpică pierde o valoare fără egal, un om dedicat total sportului, un luptător și apărător puternic al spiritului olimpic, un caracter care impunea prin simpla sa prezență”, Nadia Comăneci.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER