Chauncey Hardy, comemorat de apropiați:** „Erai Michael Jordan al nostru”
Apropiații baschetbalistului Chauncey Hardy și-au amintit cu drag de sportiv, miercuri, la înmormântarea sa, timp de câteva ore lăsând la o parte gândurile legate de dreptate, ură sau tristețe, și celebrând viața celui care le-a fost fiu, frate, prieten sau coleg.
Potrivit ctpost.com, rude, prieteni, foști colegi și persoane care nu l-au cunoscut pe Hardy dar au dorit să-i aducă un omagiu au așteptat în ploaie, răbdători, în fața unei biserici baptiste din Middletown, ca sportivul să fie înmormântat.
Chauncey Hardy a purtat, la acest ultim drum al său, un costum de culoare gri și o șapcă a echipei Cincinnati Reds, pusă ușor într-o parte, cum își punea de fiecare dată americanul șepcile. În biserică, sicriul în care se afla trupul său neînsuflețit era încadrat de două tricouri puse în rame: cel cu numărul 22 purtat de Hardy la echipa Universității Sacred Heart și unul de la CSS Giurgiu. Alături, numeroase buchete de garoafe roșii și albe, iar deasupra un ecran cu fotografii ale sportivului – cu Hardy purtând numeroasele sale șepci, Hardy îmbrățișându-și cele două surori, Jada și Onnalise, Hardy zâmbindu-i mamei sale Ola.
Pentru câteva ore, miercuri, nimeni din Middletown nu s-a gândit la dreptate, ură sau tristețe. Cu toții s-au gândit la viața lui Hardy, la oamenii pe care i-a influențat, la impactul pozitiv pe care l-a avut.
„Ridicați-vă. Să celebrăm acești 23 de ani. Să celebrăm toate viețile pe care le-a atins. Importantă nu este durata, ci calitatea vieții pe care ai avut-o”, le-a spus reverendul Kim L.Cotton persoanelor prezente la ceremonia funerară.
Chauncey Hardy a iubit viața, mai ales în Middletown, unde era prietenul, fratele sau fiul tuturor.
„Ne-a influențat în atât de multe moduri… Îmi amintesc cum era în clasa mea și zâmbea. Îmi amintesc că îi spuneam: «Chauncey, acel zâmbet nu te va duce nicăieri». M-am înșelat”, își amintește directorul liceului Xavier, Bill Garrity.
„Era un tip liniștit, dar cu siguranță îi plăcea să glumească. Era foarte amuzant când era alături de colegii săi… Acesta este primul lucru care îmi trece prin minte când mă gândesc la el. Era greu de convins să vină să mă vadă, dar când făcea asta, avea de fiecare dată o glumă de făcut sau un comentariu amuzant și toată lumea râdea”, spune și Leo Katsetos, antrenor la Universitatea Sacred Heart.
Baschetbalistul Nick Greenbacker, care a jucat alături de Chauncey Hardy timp de două sezoane la echipa Universității Sacred Heart, își amintește un moment amuzant al cărui protagonist a fost fostul său coleg: „După un meci, Chauncey se îndrepta spre dușuri, purtând doar un prosop, și l-a lovit ușor în glumă pe un coleg. Ceilalți au început să îl alerge. Chaucey a alunecat în timp ce fugea și a zburat de pe podea. El într-o parte, prosopul în altă parte, iar sunetul pe care l-a făcut când a căzut… El a râs mai tare ca oricine atunci. Adora să se distreze”.
„Mi-a făcut plăcere faptul că au venit mulți oameni la înmormântare. Pentru cineva de care am fost foarte apropiat, a fost plăcut să văd că oamenii și-au făcut timp să vină și să îl omagieze în număr atât de mare. Prezența a atât de mulți oameni nu face situația upoară, dar o face puțin mai ușoară. Cred că este o consolare mică pentru mama lui Chauncey să știe că atât de mulți oameni au fost atașați de fiul ei”, a declarat Anthony Latina, antrenor secund la Sacred Heart, care l-a descoperit pe Hardy.
Antrenorul Dave Bike a fost, de asemenea, prezent la eveniment, la fel ca alți membri ai fostelor echipe ale lui Chauncey Hardy.
Profesorul Brendan Donohue, de la liceul Xavier, își amintește de Hardy ca fiind „un copil fantastic”: „Chauncey era un copil liniștit când era la Xavier, un copil fantastic. Un sportiv extraordinar, o inspirație pentru noi toți”.
În timpul ceremoniei ce a durat cel puțin două ore a fost recitat un poem scris de surorile lui Hardy, Onnalise Hardy și Jada Kinsey: „Îmi amintesc că mergeam să te văd jucând… pentru noi erai cel mai bun… pentru noi erai Michael Jordan. Ne-ai inspirat să ne urmăm visele și ne-ai arătat că cerul este limita”.
Mama sportivului, Olamae, l-a omagiat pe fiul său cu următoarele cuvinte: „Am știut mereu că vei fi cineva special și știam că urma să fii «cineva» într-o bună zi”.
Întreaga ceremonie, la care conform Hartford Courant au fost prezente aproape 2.000 de persoane, s-a desfășurat în spiritul cuvintelor scrise pe una dintre foile de rugăciuni de la înmormântarea sportivului: „Mi-ar plăcea ca amintirea mea să fie una fericită… Mi-ar plăcea să las multe zâmbete când viața se sfârșește… Mi-ar plăcea ca lacrimile celor care mă plâng să se usuce înaintea soarelui … de amintiri frumoase pe care le las când viața se sfârșește”.