Cine au fost „motoretele” din fotbalul românesc de dinainte și după 1989

„Motoreta” însemna în fotbalul de odinioară un fotbalist mic de statură care aleargă cu mare viteză pe unul dintre flancuri.

Prin definiție, motoreta este o motocicletă ușoară, pusă în mișcare de un motor cu putere mică și prevăzută cu pedale pentru acționarea auxiliară cu picioarele.

Cele mai bune „motorete” din fotbalul românesc au fost Radu Troi, Mitică Marcu și Doru Nicolae

Cea mai cunoscută „motoretă” din Divizia A, așa cum se numea Superliga de azi pe vremuri, a fost Radu Troi.

Pe stadion lumea îi spunea și „motoreta”, dar și „iepurele”. Asta pentru că fugea al naibii de tare. În afară de FC Argeș (1972-1975), a mai jucat la Metalul București (1970-1972) și la Steaua București (1975-1979), pentru echipa militară marcând 17 goluri. Are 15 meciuri și două goluri pentru echipa națională.

Era extrem de amuzantă urcarea sa în atac pe partea dreaptă: ca să-și ferească picioarele de atacul adversarului, dădea mingea pe lângă acesta și îl ocolea pe partea cealaltă. Se spune că jocul pe maidane i-a cizelat sprintul și viteza deosebită.

În zilele noastre, singura „motoretă” a fost Adi Popa, acum la Steaua, fost la Steaua lui Becali și Chiajna. Adrian Popa a îmbrăcat tricoul echipei naţionale a României de 24 de ori, reuşind să marcheze de patru ori. A fost ultras în peluza stelistă și a ajuns fotbalist cu 6 trofee câștigate în tricoul roș-albastru, cu Steaua lui Reghe și Gâlcă.

FC Argeș pare a fi avut cele mai multe „motorete”: după Radu Troi, au mai fost Petre Ivan și Doru Nicolae.

Bucureștean la bază, Petre Ivan a fost crescut la juniorii lui Dinamo București. În vara lui 1968 a fost detașat la FC Argeș, postul lui fiind de fundaș stânga, unde a debutat chiar într-un meci cu Steaua, pierdut 0-2.

De atunci până la 34 de ani avea să joace neîntrerupt, timp de 11 sezoane consecutive în tricoul lui FC Argeș. A fost integralist în victoriile istorice de la Pitești cu Panathinaikos, cu Valencia și cu Real Madrid din anii 70.

Doru Nicolae are 122 de meciuri și 26 de goluri în tricoul alb-violet. De asemenea, 7 selecții la echipa națională de fotbal a României și a fost campion al României cu FC Argeș în sezonul 1978/79. A fost printre primii jucători români care au primit acceptul regimului Ceaușescu să plece în străinătate, timp de două sezoane evoluând la Panathinaikos Atena.

Era strigat de prieteni Colombo, din cauza unui defect pe care îl avea la un ochi, îi era mai mic decât celălalt.

Mitică Marcu și Florin Cheran, motoretele de la Craiova și Dinamo

În Oltenia, „motoreta” a fost Dumitru Marcu. Zis și Mitică Marcu. În ciuda faptului că și-a început cariera în Ghencea, a rămas ca un jucător legendar al primei „generații de aur” a Universității Craiova, supranumit „Campionul unei mari iubiri”, alături de jucători precum: Ion Oblemenco, Petre Deselnicu, Alexandru Boc ori Theodor Țarălungă. În echipa națională, Mitică Marcu a strâns 19 selecții și a dat 3 goluri.

Florin Cheran a avut și el această poreclă, fiind cel care a jucat 11 sezoane consecutive între anii 1969 și 1980, pentru echipa din Ștefan cel Mare și a mai evoluat în tricoul alb-roșu în sezonul 1985-1986. S-a retras din activitate pe 8 iunie 1986, în meciul FC Bihor Oradea – Dinamo București 0-2

Extrema Florin Cojocaru de la Rapid a mai purtat porecla „Motoreta”, la fel Cezar Zamfir. Cincă de la Chimia Ramnicu Valcea și Băluță SC Bacau în anii 70, de asemenea. Toți alergau extrem de rapid, chiar dacă nu excelau în tehnică.

Era fotbalul boem îm care unul fugea, altul pasa și unii marcau.