Cu și/sau la

O bună prietenă ține cu Unirea Urziceni pentru că ține la Bogdan Stelea. Crede că e cel mai talentat portar și cel mai frumos bărbat. Gusturile nu se discută. Faptul că s-a însurat iar i-a zguduit puțin universul. Acum s-a și accidentat lunganul… Inima ei este frântă. Ce se va întâmpla atunci când Stelea va pleca de la Urziceni? Tind să cred că ea îi va rămâne fidelă omului, nu clubului. Poate așa-s femeile. Sau poate de oameni se atașează toată lumea.

În fond, ce înseamnă să ții cu un club? Dacă oamenii pleacă, fixe îi sunt doar culorile. Și nu că s-ar decolora steagul în suflet precum în mașina cu detergent obișnuit, dar pare un criteriu cam subțire pentru loialitate.

Mai degrabă e vorba de… valori. „Avem echipă, avem valoare”, nu? Dar dacă fotbaliștii aduși din toate colțurile lumii nu înțeleg rivalitatea ancestrală dintre cluburi și nici nu-i știu istoria? Dacă antrenorul făcea scheme la clubul rival în urmă cu un sezon? Sigur, așa e-n fotbal! Dar atunci ce e valoros si… constant?

Eu, recunosc, sunt o profană, nu știu care sunt valorile cluburilor. Știu doar că toate vor să fie pe primul loc. Și-atunci fac diferența între cluburi prin oameni. Cu ei țin. La ei țin. Indiferent ce tricou poartă. Sau dacă poartă.