„Dacă Bănel nu era fotbalist, era jale!”** Cel mai mare DUȘMAN al plecării lui Nicoliță de la Steaua

Am luat inițiativa ca în drumul nostru spre Galați, unde
„oțelarii” au jucat cu Chiajna, să poposim și în orașul natal al
mijlocașului. După un drum de tip slalom printre gropile din metru
în metru ale Făureiului și mult praf, cu greu am găsit casa lui
Bănel Nicoliță.

Ascunsă printre pomi, noua locuință a numeroasei familii Nicoliță
este văruită în… roz. Într-o liniște apăsătoare, în care simțeam
că toți ochii sunt ațintiți asupra noastră, dulăul din curte parcă
a vrut să ne spună că „pe aici nu se trece”. Retrasă, chiar
speriată de sosirea noastră în fața casei sale și ascunsă după
zidul gardului, Marița Nicoliță a respins din start orice dialog.
„Băiatul mi-a zis să stau în casă, nu pot să vorbesc,
întrebați-l pe el tot ce vreți.”

„Doamna
Bănel nu prea ne salută!”
Cincizeci de metri mai la dreapta, am dat peste unul dintre
barurile localității. Acolo am aflat lucruri destul de interesante
de la oameni care regretă faptul că familia Nicoliță, odinioară
prietenoasă și amabilă, s-a răcit față de toată lumea:
„Doamna Bănel, cum îi spunem noi pe aci, nici nu prea ne
mai bagă în seamă. Parcă se ascund de noi”, ne-a mărturisit o
vecină. Mai mult, am fost surprinși să aflăm că doamna Marița
Nicoliță nu prea ar fi de acord ca acesta să părăsească formația
roș-albastră, temându-se că fiul ei nu se va putea acomoda în
străinătate. „Lasă, că îi este bine acolo unde este, eu nu vreau să
plece, mai ales acum, că i-a mărit salariul”, s-a confesat
doamna Nicoliță aceleiași vecine.

„Sunt
mulți și mănâncă mult!”
De lăudat este faptul că Bănel nu și-a uitat copilăria nefericită,
iar acum face orice ca să-și ajute familia, trimițându-le lunar
câte 3.000 de euro. „Bănel era amărât tare, maică. Îi
înțeleg pe deoparte că vor să stea retrași. Acum le-a construit
casa asta pentru ea și pentru cei cinci frați și toți profită de
banii lui. Maică-sa se lăuda că le trimite suta de milioane în
fiecare lună. Ei sunt mulți și mănâncă și mai mult. Ar trebui să
mai văruiască și casa aia din când în când, că n-au mai dat un var
pe ea din decembrie, sau să acopere bucătăria aia, că ei încă mai
gătesc afară. Oricum, dacă nu era Bănel fotbalist, era
jale” , a continuat vecina seria povestirilor.

„Frații
stau pe banii lui Bănel!”
Pentru că Bănel este vedetă în sat și în familie, fratele mai mic,
Stelică, a vrut să-i urmeze exemplul și și-a încercat norocul la
Petrolul, însă, neavând aceeași ambiție și voință, a ajuns în cele
din urmă să bată mingea pe maidanul de la Cireșu (n.r. – comună
vecină). „Stelică e mai puturos, nu a fost așa determinat
ca Bănel. A tot încercat el să joace fotbal, dar nu i-a mers. I-am
zis și maică-sii să-l trimită la muncă, să nu mai stea pe banii
băiatului de la București.” În final, aceeași doamnă nu
s-a sfiit să îi transmită și un mesaj vecinei sale:
„Lasă-l, bre, pe Bănel să plece în străinătățuri, să aveți
și voi de toate, să fie și el sănătos și împlinit!”.