Dramă în fotbalul mondial: Klas Ingesson, fost adversar al României la CM 1994 și al Stelei în Cupa Campionilor, a decedat

Fostul internațional suedez Klas Ingesson a decedat, la vârsta de 46 de ani, în această dimineață după ce a pierdut lupta cu cancerul. Ingesson a fost diagnosticat în 2009 cu mielomă – boala care afectează celulele plasmatice.

Fostul mijlocaș suedez a evoluat de 57 de ori pentru naționala țării sale și a marcat 13 goluri. Ingesson a făcut parte din echipa Suediei care a eliminat naționala României în sferturile Campionatului Mondial din 1994. Ingesson s-a mai întâlnit cu o formație românească, în 1989, în Cupa Campionilor Europeni atunci când Steaua a jucat contra lui IFK Goteborg. Ingesson a marcat singurul gol al meciului tur, dar Steaua s-a impus cu 5-1 în retur, echipa din Ghencea jucând chiar finala competiției în acel sezon, contra lui AC Milan.

Ingesson a jucat la echipe precum IFK Goteborg, PSV Eindhoven, Sheffield Wednesday, Bari, Bologna, Ol. Marseille sau Lecce. În perioada 2013-2014, Ingesson a fost antrenor la Elfsborg.

Povestea lui Ingesson, publicată de ProSport pe 28 noiembrie 2013

NOIEMBRIE DULCE

Începem abrupt. N-aveți cum să nu-l știți. Un mijlocaș înalt, tricou galben, execuții, joc aerian, suedez. Un tip curajos. Bronz mondial în 94, 57 de selecții în națională, glezne nordice în Serie A, Premier League, Ligue 1. Momente de povestit la gura sobei. Dar până să-i soarbă nepoții orice răsuflare, mai erau amintiri de adunat în intervalul dintre retragere și șoșoni. Amintiri printre copaci semeți. Nicidecum printre yahturi sau bolizi cu o herghelie sub capotă. N-a mers pe schema clasică.  

„În timpul carierei, mi-am cumpărat o pădure în Suedia. A fost visul meu să fac atât de mulți bani din fotbal, încât să am pădurea mea. Și să muncesc acolo”. Și asta a și făcut. Pădurea i se părea așezată într-un colț de Rai, lucra, visa, lovea cu șiretul frunzele și simțea o dorință copleșitoare de a trăi viața în foșnet autentic.  Trăia ca într-o vedere.  Până când a simțit că tot pământul îi alunecă de sub picioare. Undeva, prin 2009.

„La început… aștepți să vină sfârșitul”
Diagnostic: cancer. Ca o lovitură de topor. Învăța, se documenta, căuta pe internet toate informațiile despre mielom. Cancerul care afectează celulele plasmatice. „Toată viața mea s-a schimbat când am fost diagnosticat cu cancer. La început, te cuprinde o doză de frică și aștepți. Aștepți și iar aștepți. Aștepți să vină sfârșitul”. Aspira orice detaliu și și-l scrijelea în minte. Lupta. Respira. Vizita. Se ruga. Și nu renunța! Își purta necazul și fluiera în loc să plângă.

„Treptat, începi să crezi că vei supraviețui”
Cele mai lungi nopți lungi din viața sa le-a petrecut pe patul de spital. „Treptat, începi să prinzi o forță nebănuită și treci de acel șoc. Începi să crezi că vei supraviețui”. Un transplant de celule stem și un tratament ultramodern aveau să-l repună pe picioare. Încet, dar sigur. A fost momentul când i s-a ridicat mingea la fileu. Și n-a mai pasat-o. În 2011, Stefan Andreasson, directorul sportiv de la Elfsborg, îl oferea cheia vestiarului formației de tineret. O provocare  ce-i reda tabloul favorit. Încă un pas. Atenția îi era deja deturnată de la chinuitorul tratament și Klas simțea că toate speranțele puștilor stăteau pe fruntea lui.

„Duceți-vă în pădure, vă veți simți liberi”
Contactul cu mingea, cu crampoanele aprindeau în Ingesson sentimente demult uitate. Și, concomitent, vizitele făcute în pădurea sa îl alimentau cu doza suplimentară de chef de viață. Iar filmulețele de pe youtube sunt grăitoare. Din nou boala mai pierdea teren. „Duceți-vă până acolo și vă veți simți liberi”, obișnuiește să le spună acum elevilor săi de la Elfsborg. După ce un transplant de celule stem avea să-i oprească (sau să-i încetinească boala), în septembrie 2013 suedezul prindea un nou fir de ață și de viață. „Lucrurile mărunte, care te deranjau în trecut… nici nu mai există. Percepi altfel viața. Acum, mă trezesc în fiecare dimineață cu un mare zâmbet. Și sunt fericit!”. Acum, Ingesson trăiește fotbalul la prezentul continuu și prețuiește fiecare secundă.

MAI TRIST,  MAI CU PUȚINE SPERANȚE  (articol publicat pe ProSport pe 22 mai 2014)

Foto: laaficion.milenio.com

E pauza derbyului din campionatul suedez. IFK Goteborg – Elfsborg. Jucătorii părăsesc suprafața și terenul pontează numai crampoane sofisticate. Pantofii lui Klas nu marchează încă iarba fină. Întârzie? Trasează o mutare surpriză? Poate da. Poate nu. Ingesson alege o altă rută spre vestiare. Zdrahonul cât un munte stă într-un cărucior cu rotile. Poate traversează doar o perioadă mai proastă a bătăliei disproporționată cu mielonul plin de puteri. Poate da. Poate nu. Liniștea patriarhală din tribune și energia ciudată ce se împrăștie peste tot opresc timpul în loc. Niciun ochi nu mai clipește. Nimeni nu mai vorbește. Niciun copil de mingi nu se mai încălzește. Sunt imagini ce rulează cu încetinitorul.

Un stadion întreg acompaniază cu coada ochiului două roți sinistre. Se spune că e nepoliticos să-ți pironești privirea pe o persoană în scaun cu rotile. Dar nimeni nu rezistă. E casa lui Klas. Ullevi. Nu e oaspete niciodată în sufrageria în care făcea jocurile. Și imaginile din anii 80 se amestecă pe retina fanilor grizonați cu realitatea crudă. Sunt imagini ce rulează și mai încet. Și mai încet. Și mai încet. Și mai încet. Până când…

În mintea colectivă parcă o cameră de filmat derulează brusc o dramă. Privirea i se încețoșează și Klas se prăbușește din scaunul rotile. În față. Fără nicio urmă firească de a evita contactul cu terenul. Niciun instinct de autoapărare. E în agonie. Și 30.000 de oameni simt un burghiu înfipt în stomac. Țâșnește echipa medicală. Se pun în mișcare și roțile ambulanței. Și 30.000 de suflete își pun într-o rugăciune înălțată la cer toată puterea lor.

Pe drumul spre spital își revine. Chestionează echipa medicală pe seama eliminării unui fotbalist în prima repriză și spune că ar fi vrut să rămână pe teren. „Ne-a întrebat dacă eliminarea a fost corectă. Dar noi voiam doar să ajungem cât mai repede spre spital”, avea să spună pentru Sportbladet, conform The Guardian, Matilda Lundblad, medicul echipei.

Diagnosticul: fractură de cap femural (osul șoldului). O nimica toată pentru un bărbat care se luptă din 2009 cu mielomul. Boala care nu dispare ca un abur fragil. Boala care poate fi doar zădărnicită. Nu și oprită.

Klas Ingesson
Data și locul nașterii: 20 august 1968 / Odeshog (Suedia)
Înălțime/greutate: 1,91 m / 90 kg
Post: mijlocaș
În prezent antrenor al echipei Elfsborg

Într-un meci împotriva Braziliei de la Coppa del Mondo. A fost 2-1, pe Delle Alpi, pentru Brazilia (Careca 2, respectiv Brolin)

Cariera de jucător
1975-1986 Odeshog
1986-1990 IFK Goteborg (53de partide – 9 goluri)
1990-1993 FC Malines (99-28)
1993-1994 PSV Eindhoven (12-1)
1994-1996 Sheffield Wednesday (17-2) „
1996-1998 AS Bari (94-11)

Nu e Hugo Sanchez. În Serie A, pe vremea în care campionatul din Cizmă era cel mai puternic din Europa

1998-2000 Bologna (64-4)
2000-2001 Marseille (13-0)
2001 Lecce (19-1)
Echipa națională a Suediei (1989-1998): 57 de meciuri și 13 goluri
Locul al treilea la Mondialul din 1994 (SUA)
Participant la Coppa del Mondo, Euro 92 și World Cup
Câștigător al Cupei Intertoto cu Bologna

Ingesson și Bumbescu (în plan depărtat)

„Înainte de a afla despre boala mea, mă credeam Superman. Mi-am zis că o voi învinge și pe asta”

Klas Ingesson

Superman Klas (cu numărul 8). Echipa tip a Suediei în 1994. R.Nilsson, Andersson, Ljung, Klas, Brolin, Ravelli (de la stânga, sus). Thern, Dahlin, Patrick Andersson, Schwartz și Bjorklund (de la stânga, jos).

Scrisoarea redactată de Ingesson luna trecută. Documentul a fost publicat pe siteul clubului

„Toate analizele sunt la fel, ca în 2009, când m-am îmbolnăvit, asta înseamnă că sunt sănătos. Dar mă simt puțin mai slăbit după atâtea tratamente făcute în cei 5 ani. Asta înseamnă că organismul nu mai e cum ar trebui să fie la un bărbat de 45 de ani și că oasele mele s-au slăbit. Acum însă, discuția despre cancerul meu trebuie să ia sfârșit. Dacă Elfsborg și cu mine am ajuns la o înțelegere că eu sunt managerul clubului, fizic și psihic nu am nicio problemă să-mi fac meseria. Ar trebui să fiu judecat ca oricare altul dacă sunt îndeajuns de bun, dacă sunt competent pentru acest job. Nu ar trebui să fiu judecat în funcție de starea mea fizică. E dreptul oricărui om să fie judecat în funcție de cine e și de ce face, nicidecum după boala sau handicapul care-i macină viața”

Ingesson și prietenul lui. Coșmarul românilor: Kenneth Andersson

Pentru mielomă multiplă nu există în zilele noastre decât… speranță, scrie The Guardian. Noile medicamente și tratamentele moderne i-au făcut pe cercetătorii de la cancerresearch.co.uk, potrivit sursei mai sus menționate, să susțină că 37 la sută dintre pacienți trăiesc mai mult de 5 ani după ce au fost diagnosticați. Fotbalistul care a învins România la World Cup a fost diagnosticat cu mielomă multiplă în 2009.

Vorbe de Klas(ă)

1. „Hans Linne, un jurnalist de la Expressen, obișnuia să mă sune numai la ora 1 noaptea până să mă retrag.  De fiecare dată când o făcea, urlam la el! După ce m-am retras, am început să stau cu ochii pe pereți la ora aia și îmi ziceam: >”

2. „Să mă orientez acum spre google, pentru a căuta date despre rata supraviețuirii… Mmm, ar putea fi devastator pentru mine. Nu m-ar mai ajuta acum cu nimic să descopăr noi lucruri despre boala mea”

3. „Genunchii mă dor și din cauza asta stau în scaun cu rotile. Primul lucru pe care îl fac în momentul în care mă văd cu jucătorii e să le spun că nu am nevoie de compătimire din partea lor. Singurul lucru de care mi-e frică e ca fotbaliștii mei să nu fie afectați de starea mea”

4. „Durerea tot se mută prin corpul meu. Acum o simt cel mai puternic în genunchi. Dar am simțit-o și în spate, și în piept”

Mielomul multiplu (boala Kahler, plasmocitom) este o degenerare malignă a plasmocitelor. Aceste celule proliferează necontrolat în măduva osoasă. Date conform: myelom-gruppe.lhrm.de/ro

• Plasmocitele patologice produc anticorpi (imunoglobuline) sau fragmente de anticorpi numite paraproteine. Acești anticorpi au proprietăți fizicochimice identice; ei sunt produși de o clonă de plasmocite. Sunt numite și proteine monoclonale.
• Producerea de paraproteine suprimă formarea de anticorpi normali, ceea ce face ca pacienții să fie mai sensibili la infecții.
• Creșterea celulelor sănătoase care compun sângele este inhibată la nivel medular. Numărul insuficient de hematii și leucocite determină oboseala, slăbiciune, cefalee (durere de cap) și o susceptibilitate crescută la infecții.
• Proliferarea celulelor mielomatoase în măduvă, interacțiunea lor cu stroma măduvei osoase (se numește stroma țesutul de susținere al unui organ sau tumori) și activarea celulelor imunitare duc la o stimulare crescută a osteoclastelor. Osteoclastele sunt celule capabile să distrugă substanța osoasă.Urmează o pierdere a substanței osoase (distrugere osoasa), lize, care poate antrena fracturi și dureri.
• Lizele osoase au ca efect eliberarea de calciu în cantitate mare. Creșterea calcemiei în sânge poate provoca complicații cum sunt: leziuni renale, oboseală, confuzie mentală, tulburări ale ritmului cardiac, greață, vărsături.
• Formarea de cantități mari de paraproteine poate determina o creștere a proteinelor din sânge. Cum o parte din aceste proteine sunt eliminate renal, ele pot bloca tuburile renale și perturba funcția renală.
• Mielomul poate evolua mai mulți ani fără simptome perceptibile. Semnele descrise mai jos nu se manifestă decât după o lungă perioadă de dezvoltare a bolii.
• In prezent, întrebarea de ce apare mielomul multiplu rămâne fără răspuns.
• Chiar dacă s-a constatat o dispoziție pentru boală la rudele de grad1 (părinți, frați, surori), mielomul multiplu nu este o boală genetică în sensul strict al termenului.